Studenta la 50 de ani

In fiecare simbata si duminica, invatatoarea Delioara Chifu, de la Scoala „Mihai Eminescu” merge la scoala. Nu ca sa-i invete pe copii, ci ca sa invete ea. Delioara Chifu este studenta la Facultatea de Educatie Fizica si Sport a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. A fost boboc odata cu elevii sai din actuala generatie, dar, in timp ce ei sint acum elevi de-a treia, invatatoarea lor a reusit sa dea, in acelasi timp, aproape toate examenele pentru anul III si IV. Mai are in fata doar doua examene curente si examenul de licenta pina cind va avea in mina mult dorita diploma de profesor de educatie fizica. Cu siguranta, ea este daca nu cea mai virstnica, una din cele mai „mature” studente din centrul universitar Iasi.
Poate parea ciudat ca, dupa 30 de ani de cariera, timp in care ai obtinut toate gradele didactice, cind te apropii de pensionare – pe care multi dintre dascali o asteapta ca pe o izbavire a luptei anuale pentru ocuparea unei catedre – sa o iei de la capat cu invatatul si cu o cariera noua. Dupa ce vorbesti cu Delioara Chifu, iti dai seama ca facultatea facuta tirziu nu este un moft, din dorinta de a avea o diploma care sa-i ridice punctajul intre cadrele didactice din scoala sau numai o rabufnire de orgoliu, venita din dorinta de a demonstra ca poate face o facultate. Este implinirea unui vis de-o viata. „Abia astept sa fiu profesoara de educatie fizica, pentru ca asta mi-am dorit intotdeauna. Eu ma trag dintr-o familie de invatatori din Ion Creanga. Chiar imi place sa spun ca m-am nascut si am crescut in curtea scolii. Profesia de invatator iti ofera foarte mari satisfactii, dintr-o gigilice care abia descopera lumea, in clasa a IV-a ai in fata un copil deja format. Munca pe care o presupune, insa, aceasta formare este titanica. Ca profesor, poti sa adincesti o anumita specializare. Eu am iubit intotdeauna educatia fizica si am fost in scoala o eleva buna la educatie fizica”, spune invatatoarea Delioara Chifu.
Primul impuls spre aceasta trecere l-a simtit la zece ani dupa ce a terminat Liceul Pedagogic, la revederea cu fostii colegi si profesori. „Profesorul meu de educatie fizica, de la care am invatat in scoala foarte multe, m-a intrebat: «Cum, tot invatatoare esti, inca nu ai ajuns profesoara de educatie fizica?»”, isi aminteste Delioara Chifu. Colegii de grupa ai invatatoarei sint, in proportie covirsitoare, absolventi de liceu din ultimele doua generatii. Nici ei si nici profesorii universitari nu stiu care este virsta reala a colegei sau studentei lor. Daca i-ar cere buletinul, mai mult ca sigur ar ramine muti de uimire, pentru ca virsta scrisa in buletin este doar pentru actul de identitate. Privind-o, ai putea sa-i dai ca virsta anii de cariera. Niciodata nu a intimpinat probleme la probele practice si pentru asta, carnetul de student poate sta oricind marturie. „In primul rind, pentru ca probele practice sint de tehnica si de tactica si nu de bareme, dar si pentru ca
mi-a placut educatia fizica. Colegii tineri trateaza activitatea practica, exercitiul fizic, in general, cu indiferenta si delasare. Eu nu il consider o corvoada, ci o placere”, spune Delioara Chifu, care a obtinut nota maxima la cele mai multe dintre examenele si probele practice pe care le-a sustinut in studentie.
Primii beneficiari ai cunostintelor dobindite de ea in facultate au fost chiar elevii de la clasa, care au facut, impreuna cu invatatoarea lor, cursuri de gimnastica aerobica. Obtinerea diplomei de profesor de educatie fizica nu reprezinta pentru Delioara Chifu si momentul in care se va opri din studiu. „Ma gindesc deja sa fac un masterat. In familia mea invatatura este o adevarata traditie, una dintre surorile mele are deja trei licente. Nu vreau sa ramin in urma”, a spus invatatoarea Delioara Chifu, viitoare profesoara de educatie fizica si sport. (Cosette ZANOCEA)