ZGUDUITOR

Viata Claudiei Mariana Bebu, originara din Craiova, dar stabilita de ceva vreme in Vaslui, poate fi oricind subiectul unui film. Pina la 20 de ani, tinara a trait o viata plina de cosmar si neprevazut. Poate singura ei bucurie este recapatarea vocii si a auzului dupa mai bine de 15 ani petrecuti in tacere. Din pacate, bucuria Claudiei a venit in urma unui accident de tren in urma caruia a ramas fara un picior.
Prima lovitura a primit-o la virsta de trei ani. Atunci i-a murit mama, de ciroza. Desi era foarte mica, isi aminteste ca intre parinti erau foarte dese certuri: "De multe ori o ameninta cu cutitul si se bateau. Odata chiar i-a facut o crestatura mica la git si a inceput sa-i curga singe. Nu de putine ori, asa, cit eram eu de mica, ma duceam si ma apucam de piciorul mamei cind incepeau sa se bata. Ori eram batuta si eu, ori ma izbeau cit colo. Totul s-a incheiat odata cu moartea mamei. Daca pina atunci mai avea cine sa ma apere, plecarea de pe lume a celei care mi-a dat viata a reprezentat inceputul unui nou cosmar."
De atunci, aproape ca nu era zi in care Claudia sa nu ia macar o palma de la tatal ei. Uneori erau reprize serioase de bataie fara nici un motiv, mai ales cind tatal fetei se imbata. In aceeasi stare a fost si cind a impins-o pe scari pe Claudia, moment in care micuta a ramas fara grai. Atunci avea cinci ani.
"Locuiam la etaj. M-am intors de la joaca, am batut la usa si a iesit tatal meu, intr-o stare foarte avansata de betie. I s-a pus pata, asa din senin, ca as fi intirziat acasa. M-a impins pe scari. Atunci m-am lovit la cap, in cazatura, caci m-am rostogolit pe toate cele 16 trepte. Nu mai stiu nimic din ce s-a intimplat dupa cazatura. M-am trezit la spital si nu stiam ce se intimpla. Nu puteam sa mai vorbesc si nici nu auzeam ce-mi spuneau asistentele. Era o senzatie tare ciudata", ne-a povestit, cu lacrimi in ochi, Claudia.
Tinara si-a recapatat vocea si auzul in urma altei tragedii
Claudia a trait in aceasta atmosfera pina la 17 ani. A urmat cursurile scolii de surdo-muti din Craiova, ca apoi, de la 15 ani sa intre la o scoala profesionala. Dupa absolvire, tatal a trimis-o la cersit pe strada pentru a aduce bani acasa, necesari in principal pentru a-si cumpara bautura. In plus, ii lua si ajutorul de somaj.
"Efectiv nu mai rezistam si m-am decis sa fug de acasa. Ma batea tot timpul, ba ajunsese sa ma ameninte cu moartea ca si pe mama. Cica as fi facut prostii si ca nu mai merit sa traiesc. In vara lui 1997, m-am urcat in tren si am venit la Vaslui unde am o verisoara, tot surdo-muta. Imi spusese ca ma va ajuta. Intr-adevar, m-a primit la ea in casa, undeva la un camin pe strada Castanilor. Mi-a dat si de lucru, promitindu-mi ca va stringe banii pentru a-mi cumpara o casa", ne-a spus Claudia.
Imediat ce a ajuns in Vaslui, tinara a fost pusa la treaba. Era trimisa in fiecare seara prin crisme, cu brelocuri si icoane de vinzare. Stringea citeva sute de mii de lei pe zi din care nu prea vedea cine stie ce. Doar promisiunea ca banii sint pusi deoparte pentru casa promisa. Totul a mers in acest ritm, fie iarna sau vara, pina in primavara acestui an, cind viata Claudiei s-a schimbat radical.
"Trebuia sa plec impreuna cu verisoara mea la Suceava dupa marfa, adica dupa brelocuri si icoane. Am ajuns la gara si, cind am dat sa urc in tren, cineva a tras usa si am cazut sub roti. Trenul, aflindu-se in miscare, mi-a retezat de sus piciorul. Nu mai stiu nimic din ce s-a intimplat deoarece am cazut si cu capul de caldarim. Cind mi-a taiat trenul piciorul, mi-am auzit chiar si eu tipatul de durere. Apoi, tot ce-mi mai amintesc este ca, in momentul cind m-am trezit din coma, puteam sa scot sunete. Imi revenisem si cu auzul, cit de cit", ne-a povestit tinara.
"Am fost fugarita si de vara mea pentru ca nu mai puteam sa produc"
Claudia a ramas fara picior pe 9 aprilie 2000, caz relatat la acea vreme si de cotidianul nostru. A stat internata la Spitalul Judetean Vaslui, citeva saptamini, dupa care s-a intors la vara ei. Din pacate, vara ei nu a mai vrut sa o primeasca deoarece nu mai era capabila sa mearga prin baruri si sa stringa bani.
"Am fost fugarita si de vara mea, pentru ca nu mai puteam sa produc. Ce puteam sa mai fac cu un singur picior?", ne-a intrebat Claudia.
La scurt timp, tinara a ajuns din nou la spital deoarece ii crescuse osul de la piciorul care fusese retezat de rotile trenului. Un motiv in plus sa mai ramina citeva saptamini prin spital. Cind a sosit momentul sa fie externata, o infirmiera cu suflet mare, impresionata de atitea intimplari dureroase, a luat-o pe Claudia la ea acasa.
"Mi s-a facut mila de ea si nu puteam sa o las in drum. Mai ales ca acum nu mai are un picior. Am inceput sa fac lectii de vorbire cu ea si progreseaza de la o zi la alta. A ajutat-o si asistenta-sefa de la spital, care i-a dat o pereche de cirje. Ar avea nevoie si de o proteza, ca sa mai poata iesi si ea prin oras. Daca s-ar gasi cineva sa o ajute…", ne-a spus Angela C., infirmiera care a adoptat-o pe tinara.
Acum, Claudia este mai fericita ca oricind, chiar daca nu are un picior. Are in schimb un loc cald unde sa doarma, a inceput sa vorbeasca si sa auda din ce in ce mai bine si in plus este iubita de familia care a adoptat-o. In rest, toata ziua topaie prin casa intr-un picior, se uita la televizor si depune eforturi mari pentru a citi si a invata sa vorbeasca cit mai bine. (Theodor ISTRATE)