„A cincea roata la caruta”?

In Discobolul (nr.130-131-132/ 2008), revista de cultura din judetul Alba, care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Romania, este publicata, partial, o ancheta literara cu titlul "Exilul interior sau Nevoia de adevar", la care au fost invitati sa participe un numar de circa 120 de scriitori din Romania, Basarabia si Bucovina de Nord. Din cei invitati, deocamdata numai vreo 34 au raspuns, in afara de citiva basarabeni, majoritatea fiind din Romania; probabil ca, pe masura ce vor sosi si celelalte raspunsuri, revista o sa le aloce alte numere.

Initiata din dorinta de a continua un proiect mai amplu, care include si tema "Scriitori romani in exil", discutata cu doi ani in urma, ancheta de fata urmareste, declarat, sa focalizeze atentia cititorilor asupra conditiei scriitorului roman exilat sau autoexilat la el acasa, pe vremea comunismului. Mai bine zis, Discobolul face un exercitiu de recuperare a memoriei, mai ales pentru generatiile tinere de cititori, pentru care vremurile abia trecute sint de mult… istorie si care "nu o data spun: «E problema voastra, pe noi nu ne intereseaza»".

Sa amintesc numele citorva dintre scriitorii care raspund in acest numar la setul de intrebari formulate de redactorii publicatiei din judetul Alba: Alexandru Vlad, Gheorghe Grigurcu, Vitalie Ciobanu, Irina Petras, Serafim Saka, Nicolae Prelipceanu, Maria Sleahtitchi, Leo Butnaru, Gheorghe Schwarz, Doina Jela, Mircea Stancel, Constantin Cublesan, Marcel Mureseanu, Kocsis Francisko, Ion Zubascu, Dan Bogdan Hanu, Radu Mares s.a. Paginile rezultate, consistente, creioneaza portretul unei epoci in care cenzura – directa sau mascata – si directivele de partid aveau un cuvint greu de spus. Forta lor distructiva a marcat profund literatura romana, fapt cu consecinte grave, care, insa, dupa parerea mea, inca nu au fost evaluate temeinic si cu simtul responsabilitatii nici in Romania, nici in Basarabia.

Ma voi limita, in aceasta tableta, la o rapida trecere in revista a unui singur raspuns, si anume cel apartinind scriitoarei chisinauene Maria Sleahtitchi. Am gasit in raspunsul Mariei Sleahtitchi o privire lucida si sintetica asupra situatiei scriitorului din Basarabia, scriitor al carui statut, spune autoarea, s-a aflat si se afla si azi sub presiunea evenimentelor si a intereselor politice legate de fosta Basarabie, fosta Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca si actuala Republica Moldova. Confruntata cu problemele de identitate si ale autorilor, si ale limbii insasi – "exilata intr-un alfabet strain" si nu doar -, literatura de peste Prut nu avea cum sa nu sufere. Cind nu a facut jocul puterii comuniste, ea "a cultivat o forma aparte de evaziune, evaziunea in formulele liricii populare, abordind cu preponderenta teme folclorice". Urmarea: literatura basarabenilor a pierdut, in vremurile din fericire apuse, atit de tare pasul cu literatura din Romania, mult mai bine racordata la curentele si tendintele din literatura universala, incit un critic din patria-muma a numit-o "a cincea roata la caruta" literaturii de limba romana. Formula (citata cu ironie amara de autoare – si pe buna dreptate!), desi deplasata, acopera o realitate care, pina acum doua decenii, era nemultumitoare chiar pentru scriitorii basarabeni insisi. Insa eforturile generatiilor mai tinere de innoire si de sincronizare cu literatura de pe malul drept al Prutului, eforturi favorizate de schimbarile politice majore de la sfirsitul secolului trecut, au dat roade; nimeni nu ar mai putea vorbi acum despre literatura lor cu formula criticului suspomenit. Scriitorii optzecisti (Vasile Garnet, Vitalie Ciobanu, Emilian Galaicu-Paun, Nicolae Leahu, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Ghenadie Nicu, Ghenadie Postolache etc.) au fost in avangarda acestei miscari de integrare, cartile scrise de ei facind "dovada saltului calitativ pe care l-a asigurat aceasta generatie pentru literatura romana inter-riverana". Lor li s-au alaturat scriitorii nouazecisti si douamiisti, dintre care multi studiaza in Romania, colaboreaza la reviste si edituri din tara etc. Dar evolutia literaturii basarabene a fost asa de rapida in ultimele decenii, incit aceste generatii foarte tinere "nu-si mai pun problema integrarii si sincronizarii, pentru ele acestea sint deja etape depasite. Ceea ce ii intereseaza pe scriitorii de azi este competitia si impunerea unor noi formule estetice".

Integrarea in literatura romana fiind realizata deci, scriitorul basarabean (ca si cel din Romania, de altfel) are ochiul atintit catre alte provocari, si mai ambitioase: integrarea in literatura europeana. E incurajat si sustinut in asemenea directie de o presa culturala de calitate: "Revistele Contrafort, Semn, Sud-Est cultural si Stare de urgenta isi asuma acest obiectiv. Analiza sumarelor acestor reviste, calitatea textelor publicate, lumea ideilor care traieste in coloanele lor evidentiaza tendinta de europenizare a discursului literar, critic si social-politic".