Catastrofa din educatie

Am amanat scrierea acestui articol pana in ultimul moment, pentru a vedea daca, in cele din urma, noul premier, Victor Ponta, va primi dezlegare sa treaca peste obligatiile politice pentru a renunta la marea sa idee izbavitoare de a o nominaliza pentru functia de ministru al Educatiei pe Corina Dumitrescu. Am rasuflat usurat: doamna rector prea le avea pe toate, de la figura distinsa, rafinata, cu o privire brici, inteligenta, totul scos subtil in evidenta de o coafura discreta, la un ireprosabil trecut academic (cu stagii-fantoma la universitati prestigioase si cu un plagiat realizat impreuna cu luminatul sau sot). Si totusi, desi nimic nu o recomanda pe doamna Dumitrescu (care mi-a dat frisoane odata, cand am auzit-o legand trei fraze de o ineptie uluitoare, plina de virtuozitate, despre Dimitrie Cantemir, care, saracul, a trebuit sa-si imprumute numele unei universitati „crestin ecologice"), pentru Victor Ponta a fost o decizie dureroasa sa renunte la serviciile sale atat de competente. A marturisit-o el insusi, dovedind ca are o fire tare sensibila. Ce e drept, aflu din presa, Victor Ponta nu e strain de dedesubturile acestui caz: ca procuror, a instrumentat dosarul afacerii Megapower (prin intermediul careia statul roman a fost stors de milioane bune de euro), in care a fost implicat un anumit Robert Deutsch, chiar profesorul care garanteaza, azi, ca madam rector a studiat in SUA. Cate coincidente…

Faptul ca, in cele din urma, pentru ca presa sa nu scurme prea mult in mizeria aceasta, primul ministru a hotarat sa renunte „pentru moment" la serviciile augustei doamne Dumitrescu nu poate sterge seninatatea cinica a numirii ei initiale. Cand e limpede ca un rector al unei universitati particulare cu probleme de acreditare nu are cum sa apere decat interesele sale (financiare in primul rand), cum il poti aseza in capul bucatelor? Pentru doamna Dumitrescu educatie inseamna a plati o taxa si a lua o dipoma; din pacate, pe acest sistem functioneaza majoritatea universitatilor particulare de la noi, care au profesori improvizati, ridicati in ierarhie peste noapte, studenti formali ce-si dau examenele bifand casute sau online si sunt, adesea, afaceri profitabile. Sigur,exista si exceptii (dau un nume in care am mare incredere: politologul Daniel Sandru, de la Universitatea „Petre Andrei"), dar regula cam aceasta este. In invatamantul universitar romanesc calitatea a devenit o pasare rara, un lux pe care foarte putine institutii si-l mai permit. Or, a numi in functia-cheie o persoana care provine exact din acea parte dubioasa a mecanismului care transforma totul in afacere inseamna a dovedi ca interesele si datoriile politice sunt infinit mai importantae decat nevoile unui sistem care abia mai functioneaza. Or, Corina Dumitrescu, care a reusit sa se faca de ras in aceste zile, este simbolul perfect al incompetentei academice si al arivismului cu parghii politice. Din pacate, ea este emblema potrivita pentru multe dintre universitatile particulare din Romania. Cele cateva care au reusit sa-si creeze o imagine curata sunt trase inapoi de astfel de persoane, care arunca asupra intregului sistem particular de invatamant superior o umbra sulfuroasa.

Abia numit in locul Corinei Dumitrescu (ce onoare!), proaspatul ministru, dl Ioan Mang (provenit de la Universitatea din Oradea), sustine ca bacalaureatul de anul trecut a fost in asa fel organizat incat sa confirme afirmatia lui Traian Basescu, cum ca „scoala scoate tampiti". Cum adica a fost „organizat" in mod tendentios? A fost cel mai apropiat de normalitate examen de ani buni: nu s-a mai copiat sistematic, sub protectia oficialitatilor, asta e tot. Daca de anul acesta bacalaureatul redevine o formalitate, se pierde enorm. Fara exigenta, fara concurenta reala, calitatea, performanta nu sunt posibile. Iar un sistem educational care nu e capabil sa dea nastere performantei este redundant, de nu chiar inutil. Doar ca interesul universitatilor particulare si al universitatilor de stat mici este sa aiba musterii. Adica incompetenti cu diploma, care sa-si plateasca taxele pentru a finanta sistemul.

Nu spun ca actuala lege a educatiei nu are hibe (are, si inca serioase), dar primele semne pe care noul guvern le da ma fac sa prevad o noua catastrofa in educatie. De fapt, nu este decat continuarea celei care a dus invatamantul romanesc intr-o situatie atat de precara, pe care o stim bine toti cei implicati, dar care oficial nu este recunoscuta. Principala cauza este faptul ca institutiile cu traditie, in loc sa fie sprijinite consistent, sunt parazitate de capuse care infecteaza intregul mecanism educational.