Ce putem invata dintr-o bibliografie

marți, 04 decembrie 2007, 21:01
5 MIN
 Ce putem invata dintr-o bibliografie

Am gasit recent, la Catedra (de Engleza, n.m.) unde lucrez, printre hirtii ingalbenite de vreme, doua volume interesante, publicate in 1972 de compania Xerox. E vorba, mai precis, despre R.R. Bowker Company – cu filiale in Londra si New York – identificata ceva mai jos, pe pagina de garda, drept A Xerox Education Company ("o companie educationala Xerox"). Nu stiu daca respectiva firma mai exista actualmente in interiorul Xerox-ului si nici daca volume precum cele in cauza mai sint tiparite astazi, utilitatea lor in epoca Internet-ului, dupa cum veti intelege imediat, fiind mult redusa.

Oricum, uriasele carti, de citeva mii de pagini cumulate (format mare, scris teribil de marunt), sint impresionante si au un titlu putin derutant pentru cultura noastra (unde astfel de demersuri au fost si au ramas, chiar cu scuza "epocii Internet-ului" din prezent, aproape inexistente): A Subject Guide to Books in Print in 1972, adica un index tematic al tuturor cartilor, (mai) vechi si (mai) noi, disponibile pe piata in anul 1972.

Cele doua volume sint organizate "pe subiecte" si acopera, practic exhaustiv, productia editoriala din momentul amintit. Instrumente de lucru formidabile pentru intelectuali (si nu numai), sa recunoastem, la nivelul informational al anilor saptezeci. Americanii si-au construit o reputatie solida in domeniul sintezelor culturale sau academice si, ca atare, oricine a studiat, fie si temporar, in Statele Unite, cunoaste extraordinara eficacitate a unor asemenea "tehnologii" de cercetare, ale Lumii Noi. Este aici, probabil, o reflectie situationala a vestitului pragmatism de peste Ocean.

In sfirsit, om curios din fire, am cautat, in masivele tomuri, subiectul "Romania", pentru a vedea si eu ce se gasea in librariile americane, despre noi, in urma cu trei decenii si jumatate. La "intrarea" Romania, indexul ma trimite politicos mai departe: see Rumania. Ceea ce am si facut, cu entuziasm (ca existam acolo!), totusi pregatindu-ma, concomitent, sa descopar doar vreun volumas obscur de popularizare a tarisoarei din jurul Carpatilor. Surpriza imensa! Subiectul Rumania se intinde pe cinci coloane de scris minuscul si este subdivizat in teme secundare: Romania – prezentare generala, Romania – descriere geografica si turistica, Romania – istoria, Romania – economia, Romania – guvernul si situatia politica, arta romaneasca, folclor romanesc, limba romana (ea insasi cu doua subdiviziuni: "lingvistica generala" si "dictionare"), literatura romana (cu palierele: "colectii", "traduceri", "istorie literara"), refugiati romani, diaspora romaneasca, ghiduri de conversatie roman-englez si englez-roman, iar la final, veti fi surprinsi, Romania – bibliografie generala (ce inseamna ea?; nimic mai simplu!; se refera la niste "indexuri" suplimentare, precum cel de fata, unde subiectul "Romania" este detaliat pe titluri si autori de referinta; cum se poate, veti intreba, intrucit, la noi, am spus deja, astfel de demersuri sint ca si inexistente?; din nou va raspund, nimic mai simplu!; aceste "indexuri" de peste Ocean au fost alcatuite chiar de istorici si arhivari americani, activi in Universitati si Biblioteci la vremea mentionata!). In total, peste o suta de titluri (dintre care, marea majoritate sint pur americane!) trimitind la alte citeva mii. O adevarata baza de documentare, referitoare la Romania, in SUA anilor saptezeci.

Nu va ascund faptul ca am citit cu atentie toate titlurile si numele autorilor, asteptindu-ma (iarasi) la doua tipuri de publicatii. Pe de o parte, strainii (americani ori nu), gindeam eu, cu lucrari devastatoare la adresa Romaniei, pe de alta, romanii (politrucii si ideologii timpului!), tradusi in engleza, pentru propaganda, la ordinele conducerii comuniste. Din nou, stupoare! Majoritatea cartilor sint scrise, cum spuneam, de americani (unii foarte cunoscuti) si publicate la edituri prestigioase din Lumea Noua, iar cele mai multe abordeaza teme foarte onorabile, legate de Romania. Altele reprezinta, intr-adevar, traduceri, insa nu apartin nicidecum unor autori asa-zicind rau famati. Trebuie sa o afirm cu toata convingerea: ne aflam in fata unei bibliografii romanesti absolut impresionante, cu atit mai mult cu cit, repet, ea este stabilita la nivelul unui singur an – 1972! Iata si exemple luate la intimplare din diversele "subdiviziuni" romanesti! Sa incep cu un "index" de la "bibliografia generala", pentru care, ziceam, noi nu prea avem apetenta in lumea noastra: Rumania – A Bibliographic Guide/Romania – Ghid bibliografic, intocmit de cunoscutul istoric Stephen Fischer-Galati. O lucrare admirabila pentru momentul respectiv, din care orice neinitiat isi putea lua (acum treizeci si cinci de ani) referinte bibliografice fundamentale despre Romania. La sectiunea "descriere generala", apar, pe linga obisnuitele ghiduri romanesti (redactate insa, nota bene, de straini!) carti foarte serioase, precum The Land and People of Romania/Teritoriul si populatia Romaniei a lui Julian Hale sau frantuzeasca En Roumanie/In Romania a lui Cloutier.

La palierul "politic", o alta lucrare interesanta: Rumania – Russia’s Dissident Ally/Romania – aliatul dizident al Rusiei, de David Floyd. Titlul spune, cred, totul. Se afla totodata, in marele registru, si citeva istorii ale romanilor, scrise de straini (intre ele apare chiar si "o istorie a Romaniei in documente"). La sectiunea "literatura", gasim lucrari/opere/traduceri despre/de/din Eminescu, Creanga, Caragiale si altii. Se iteste, intre "intrari", pina si un studiu critic ("nou", cum ar veni, doar din 1971!) al Oliviei Manning – Romanian Short Stories/Proza scurta  romaneasca (oare la ce nuvele si povestiri se va fi referit Olivia acolo?). La "lingvistica", tremura pagina sub greutatea subiectelor: fonetica si fonologie romaneasca, lingvistica generala, etimologii romanesti, etc., etc. La "dictionare" si "diaspora", la fel. Ce sa mai spun de "arta", "folclor" si "societate"? O lista infinita (parca) de titluri si autori, ce depaseste cu mult "intrarile" suratelor noastre zonale (da, nu m-am putut abtine si am tras cu ochiul!): Bulgaria, Ungaria, Polonia ori Iugoslavia. Semnifica acest lucru ca Romania era mai importanta, in anii saptezeci, pe piata editoriala americana si, prin iradiere, in interiorul societatilor apusene, decit alte state central si est-europene? Fara indoiala ca da, stim cu totii lovitura de imagine data de Ceausescu in acele timpuri, care ne-a adus, volens-nolens, un prestigiu mondial neconditionat.

Totusi, mai inseamna ceva, dintr-un anumit unghi poate, mult mai important. Romania avea atunci capacitatea de a-si gestiona buna imagine in exterior, fapt care nu tine, in ultima instanta, nici de comunism, nici de capitalism, ci de competenta aparatului diplomatic al unei tari. Aceasta "capacitate" a fost pierduta abrupt in 1990 si, din pacate, nu s-a mai recuperat nici pina in ziua de azi. Eu insumi am putut observa dezastrul, pe parcursul anilor 1993 si 1994, cind m-am aflat la studii in Statele Unite. "Bibliografia" romaneasca din bibliotecile universitare de peste Ocean se diminuase considerabil si insista nepermis de mult pe "mineri" si pe "Contele Dracula" (sau "Draculea", cum ii mai spun uneori americanii, sub influenta recenta a pronuntiei aiuritoare a lui Gary Oldman!). Seriozitatea receptarii a disparut, iar noi am revenit pe vechea pozitie de "tara de mina a doua". Departe de mine, va dati seama, conditia de "nostalgic", dar nu am cum sa trec cu vederea, ipocrit, anumite competente ale trecutului, astazi ratacite iremediabil. Nu pot ignora virtutea atunci cind ea iese ca untdelemnul la suprafata apei sau fie si numai la "suprafata" plana a unei bibliografii ingalbenite de vreme!

Comentarii