Coruptie in scoala. De ce tac profesorii?

De citeva zile, prieteni, cunoscuti ma indeamna sa zic ceva despre bac, "despre gradul de degradare morala" in care a ajuns scoala romaneasca. Am citit si eu stirile, am ascultat comentarii, ca toata lumea. Nu e greu de constatat: scoala a luat-o, si aceasta, pe derdelusul sportului national. Numai examinind cifrele difuzate, si ar trebui sa intram in panica: scoala romaneasca a fost atinsa. O boala incurabila o macina din interior. In realitate, noi stim cu totii, de mult, despre generalizarea maladiei, de coruptie, de aruncarea in derizoriu a institutiei in care se mai putea avea cindva incredere.

Nu e nici o indoiala ca la bacalaureat se fraudeaza cu premeditare, sistematic, organizat. Si nu de ieri, de azi. Asistam, de citiva ani, de cind s-a renuntat la examenul de admitere la facultate, la o organizare sistemica a fraudarii bacului. Asa se explica faptul ca ne vin la facultate candidati cu note revoltator de ridicate, care se descurca apoi cu dificultate sau chiar esueaza. Niste bieti mediocri, aureolati cu note de indivizi superior dotati in liceu si mai ales la bac. Nimeni nu s-a gindit pina acum sa cerceteze performantele ulterioare, in facultati, ale bacalaureatilor cu note foarte mari.

Cei mai coplesitori indicatori ai fraudei sint: deformarea curbei lui Gauss, diferentele izbitoare de performante dintre judete si asemanarile evidente, pina la identitate, dintre mai multe zeci de teze, sesizate de profesorul Radulescu. Nu e nevoie de cazuri concrete, de elevi surprinsi (ce e drept, foarte rar) in flagrant, operatie degradanta, umilitoare pina la pierderea demnitatii, atit pentru profesorii care supravegheaza, cit si pentru elevii-infractori; e suficienta statistica.

In ziarul Adevarul s-a explicat, apelindu-se la competentele unor matematicieni, ca orice performanta umana se distribuie, intr-o populatie normala, potrivit curbei lui Gauss. Aceasta are forma unui clopot, plasind in zona de mijloc, a rezultatelor centrale, aproximativ 40% dintre membrii unei colectivitati. Distribuirea notelor la un test de cunostinte, de exemplu, asculta de aceasta regula si grupeaza in regiunea notelor de mijloc cel mai consistent segment dintr-o populatie normala. La noi, insa, curba lui Gauss e peste tot viciata: avem o promovabilitate excesiva, avem un numar anormal de redus de elevi mijlocii si un numar coplesitor de mare de tineri superior dotati; in proportii alarmante. O populatie de genii? Toate legile statisticii si ale psihologiei privind distribuirea normala a aptitudinilor intr-o populatie normala au fost date peste cap. Un numar de 22 judete au o promovabilitate excesiva. Normal ar fi fost ca procentul promovatilor sa fie de 50-60%, dar acest procent e pastrat numai in 18 judete. In unele e halucinant: la Suceava, judetul din care provine ministrul Invatamintului (!), e de 98,39%, la Constanta de 97,24%, la Botosani de 96,69%. La Gorj (de unde e o alta responsabila din minister) e si acolo raiul dotatilor: 47% dintre candidati au medii intre 9 si 9,99. Cea mai compacta grupare este cea a candidatilor care au luat note intre 8 si 9 sau peste 9. Un procent de aproximativ 20% au medii peste 9 si avem 87 candidati cu media 10 la nivel national. Totul ia turnura "raportarilor" de altadata. Hotarit lucru, in Arcul Carpatilor nasc numai genii.

Cum sint gestionate aceste rezultate? Un jurnalist se arata ingrijorat pentru faptul ca, in Bucuresti, doar 78% dintre candidati au reusit la bac, ca la Galati, Braila si Prahova doar jumatate dintre elevi au obtinut note de trecere(de parca acolo s-ar fi intimplat o catastrofa si nu un fenomen absolut normal) si ca 248 elevi au fost eliminati pentru fraudarea examenului. Cind aceste fenomene sint absolut firesti.

Diferenta de performante dintre judete este, si aceasta, extrem de anormala. Nu e posibil ca distanta dintre Constanta si Braila sa fie de 40 procente; sau dintre Botosani si Galati sa fie de peste 41 procente. Sa ne gindim: la Constanta si Botosani (unde 46,58% dintre candidati au medii situate in intervalul 9-9,99) s-au nascut geniile Romaniei, iar la Braila si Galati locuieste o populatie compacta normala! Sint si eu din judetul Botosani, ma amuza teoria dupa care acolo s-au nascut multe genii (Eminescu, Enescu, Iorga…) pentru ca e un pamint in care se gaseste mult fosfor, dar sa credem ca fosforul din cernoziomul nostru a facut sa tisneasca un procent compact de 47% de indivizi superdotati e o poveste prea …poveste.

Conducerea ministerului nostru l-a acuzat pe profesorul Radulescu de "dezinformari grosolane" si "acuzatii gratuite si iresponsabile", pentru ca acesta a indraznit sa refuze sa corecteze 20 de lucrari identice. Nu e nevoie sa fii specialist in psihologie ca sa stii ca e imposibil ca 20 de indivizi sa gindeasca si sa scrie absolut la fel la o teza de limba romana. Nu exista nici doi indivizi capabili de asemenea performante, dar 20!? E nevoie doar de bun simt si probitate ca sa constati ca acolo s-a copiat.

Nu ma simt indreptatit sa ma alatur vocilor care au cerut masuri radicale, demisii, executii. Nu cred ca pot fi trasi la raspundere cei ce au gestionat asa ceva. Nici chiar executantii (citeste: supraveghetorii). Cred, dimpotriva, ca nimeni nu e vinovat. Daca am cauta vinovati, ar insemna sa credem ca traim intr-o normalitate unde s-a produs, in mod accidental, o incalcare a rinduielii firesti. Noi, insa, stim bine ca normalitatea noastra e minciuna, contrafacerea, simularea (am preluat aici titlul unei carti a unui coleg), vietuirea in casa cu promiscuitatea morala si expulzarea demnitatii. Ati vazut reactiile? Nimeni nu se simte vinovat, nimeni nu incearca un sentiment de rusine, toti cei responsabili arunca vina in seama altora; nu am auzit nici o declaratie care sa probeze un cit de mic indemn la un examen al constiintei. In lunga mea cariera de dascal, n-am intilnit studenti prinsi copiind care sa-si asume vreo vina. Nimeni nu e vinovat de acest "incident" national, desi moralitatea unei tagme a fost pusa sub semnul neincrederii.

Ar parea ca toata scoala a fost infestata. In realitate, fenomenul nu e metastatic, organismul poate inca lupta, exista insule de corectitudine, grupuri perfect sanatoase, indivizi care fac cinste profesiunii. Din pacate, ei tac, sint timorati sau obositi de lupta cu morile de vint. N-am cifre, dar cred, sper ca acest corp social este inca solid si numeros. Lor ma adresez. Si le cer sa se grupeze. Mai pot face ceva.

Ma intorc acum la intrebarea din titlu: ce fac, oare, profesorii care nu se preteaza la asemenea practici? Ei exista, i-am intilnit si eu, i-am intilnit cu totii, stim ca ei sint atinsi in demnitatea lor profesionala. De ce tac profesorii autentici? Oare nu se poate inchega in Romania un protest al profesionistilor cinstiti impotriva impostorilor si necinstitilor? Sa fie, oare, legic faptul ca revolutiile scot din subsoluri estropiatii societatii si ni-i pun in frunte?