Rolul japitelor in istorie

Oricum e de preferat solutia britanica in perpetuarea statala, de vreme ce, iata, dupa secole de turbulenta continentala, britii ramin, acolo, la ei, ce-au fost dintotdeauna: conservatori neinduplecati in pastrarea bunelor lucruri gindite definitiv de strabunii lor. S-au jucat, doar s-au jucat, lingvistic, cu revolutia, cind a fost sa fie doar una… industriala. Cum n-au facut-o frantujii, antipaticii frantuji, chiar puitori in fapta ai revolutiei, rascolind ce nu era de rascolit, un imperiu prestigios si contaminant in civilizare multipla. Au atitat pegra – nici ea una oarecare, e adevarat, dar pegra -, au isterizat-o si, in imnurile ei natinge, au pus capul imparatului sub ghilotina. Mai si contaminind, peste un veac, un alt colos, de data asta primitiv, setos de ura antimonarhica. Si autor al celei mai urite pagini din istorie: bolsevismul.
Nu-i nevoie neaparat de salvele Aurorei, ca golanimea sa se solidarizeze si sa ucida. De altfel, nici n-ar mai fi posibile azi astfel de salve. E suficienta insa o minima gafa de guvernare, o mica/ mare minciunica de tip socialist, ca-n Ungaria vecina, pentru ca gloata sa iasa in strada si sa vrea singe. Ca premierul prins cu minciuna electorala merita reactia strazii, nu prea stim bine. Oricum ne e antipatic un individ al unei formatiuni cu denominative gen social, socialist etc. Numai ca acest Gyurcsany e – fatarnicul de el – un bogat. Si-atunci? De ce vor sa-l decapiteze cohortele de japite de pe frumoasele bulevarde ale fostei Budapeste imperiale? Doar pentru ca le-a tras tuturor o minciuna mai mare decit partidul lui?
E de-ajuns ca scinteia sa plece de la un partid adversar, ca pegra – oricind disponibila – sa se suflece si sa paraduiasca.
Sindromul ungar – oricum ereditar la urmasii unui sangvinar Attila – pune din nou in ecuatie rolul golanimii in istorie. Benefic turbulent in demnitatea lui, atunci cind adversarul… golanilor a fost bolsevismul invadator si aducator de uriciune. Cum s-a si intimplat ulterior. Raminind admirabil in disperata-i tentativa a desprinderii de totalitarism.
E dificil a discerne ce-i cu recenta razmerita budapestana. Nu atit implicarea, conform uzantelor istoriei, a masei informe, in acutizarea unei crize politice conteaza, cit resorturile subterane ale unei structuri statale de-abia iesite din comunism si dorindu-se aliniata civilizatiei vest-continentale.
Situatia Romaniei nu e mult diferita.
Ce s-a intimplat recent cu japitele provocatoare intr-un meci de fotbal (dintre doua echipe cu nume inca securiste) nu e prea departe – imagistic – de filmul budapestan.
Miza e, desigur, mult mai mica.
Deturnarea ei insa de la palierul galeriei fotbalistice la cel al confruntarii politice sta la indemina oricarui vadim de vreme noua.
Sa speram ca nu e cazul.
Oricum, e o contaminare dizgratioasa a mediului general cu iesirile insolente la rampa ale samsarilor sportului cu mingea. Unii chiar cu implicare in politica, de nu chiar cu accedere la virf.
Rolul japitelor in istorie – formulare amuzat parodica – nu pare a fi un concept chiar atit de perimat, cit ne-ar lasa sa credem antimarxistii de catedra.
Duca-se pe pustii!
… Si cind te gindesti ca in lume – ce minunat! – mai exista o eterna Anglie, nativ… antirevolutionara, nobila in detasarea ei de pegra mereu voluntara.
Cum existase cindva si acea frumoasa Romanie, pina la decapitarea ei, regala, de catre japitele momentului. Si zbatindu-se acum sa-si regaseasca fiinta profunda.
Si nobila.