Unde e „mincarea saracului” de altadata?

Mai tineti minte unul din bancurile pe tema "binefacerilor comunismului", care circulau pe vremea lui Ceausescu? Daca nu, o sa vi-l reamintesc aici, in varianta pe care o stiu eu: tovarasul propagandist ajunge intr-un sat, aduna cetatenii la un loc si le vorbeste despre suspomenitele binefaceri. Ca sa exemplifice ideea ca fiecare va primi mincare dupa necesitati, le spune: "Imaginati-va in piata asta o gramada mare de varza. Ei, sa stiti ca orice om al muncii va fi liber sa se duca sa-si ia din gramada aceea de varza cit ii trebuie lui si familiei lui". Un satean protesteaza timid: "Ma rog matale, da’ mie nu-mi place varza…!". "O sa-ti plaaaaaaaaaca!", raspunde tovarasul, evident amenintator. (In paranteza fie spus: o mai tinara prietena a mea din Germania fosta democrata mi-a povestit urmatoarea mica intimplare: era eleva in clasele mici si, dupa o zi de scoala in care tocmai fusese instruita ca in comunism fiecare va primi dupa necesitati, s-a dus la cofetarie cu mama ei. Trecind in revista vitrinele cu dulciuri, fetita s-a intristat teribil: ciocolata era cu mult mai putina decit necesitatile ei!!!)

Parintii nostri nu au avut incotro, au mincat "varza" pe rupte, si daca le placea, si daca nu le placea, conditiile imediat de dupa instalarea comunismului fiind nemiloase. Generatia mea a prins o perioada scurta un pic mai inlesnita, in comparatie cu ei. Nu traia in huzur, fireste, criza alimentara incepuse deja, totusi in magazine se mai gaseau inca bunatati de toate soiurile. Ba, mai mult, pe atunci exista si era de gasit si… mincarea saracului: piinea neagra, parizerul, toba, halvaua, iaurtul, scrumbia, hamsiile, maslinele si care vor mai fi fost, fiindca le-am uitat si eu. Pe linga faptul ca aceste produse erau atit de ieftine, incit chiar si cel mai amarit dintre "oamenii muncii" isi putea permite sa si le cumpere, erau si bune la gust si, mai mult ca sigur, destul de curate, de sanatoase.

A venit ultimul deceniu al comunismului, criza alimentara a atins proportii devastatoare: rafturile alimentarelor s-au umplut cu mustar si fidea, in cantitati cit sa le ajunga tuturor, indiferent de cit de mari, de exigente le erau necesitatile! Dulciurile, cafeaua, bauturile au ca si disparut, restul mincarii (si piinea, fireste) s-a rationalizat, conducatorii Romaniei multilateral dezvoltate repartizindu-ti un pachet de unt pe luna si un pui. Daca voiai lapte, ca simplu cetatean stateai la coada de la ora 4 dimineata, indiferent de citi copii aveai… Bineinteles ca a disparut, la propriu, si "mincarea saracului" din anii ’70: acum erau un lux si maslinele, si scrumbia, si iaurtul etc. Daca vor mai fi existind, nu erau pentru romanul de rind. In aceste conditii, credeai ca l-ai prins pe Dumnezeu de un picior daca mai pescuiai de prin galantare un salam cu soia, un tacim de pui ori o pereche de "adidasi" – cum li se spunea picioarelor de porc. Iata ca nici macar "varza" nu mai puteai lua dupa necesitati la atitia ani de comunism.

*

Azi, galantarele sint pline cu toate bunataturile pamintului. Le poti cumpara, daca ai insa bani multi, toate fiind scumpe. Scumpe sint si alimentele considerate cindva mincarea saracului: maslinele, halvaua, scrumbia, hamsiile, iaurtul, piinea neagra etc. Acum, pentru punga saracului e disponibila numai… "varza" vremurilor noi, adica E-urile prezente din belsug in tot felul de produse ieftine. Saracului i-au ramas cirnatii si salamurile cu aroma de carne si gust identic natural, de exemplu! Adica mate umplute cu tot felul de dracovenii atit de ciudate, incit nici daca ai stringe masina de tocat de git n-ar putea recunoaste ca a vazut vreun gram de carne adevarata.