Adio, cerb senin!

* Perioada asta este una care este, ca sa-i spunem asa. Mai exact, e taman acea perioada de lincezeala totala, in care cei care nu stau in concediu si se veselesc stau la serviciu si deapana amintiri despre concediul care de-abia s-a incheiat sau stau la serviciu si se gindesc cu drag la concediul care va urma, la sfirsit de august sau inceput de septembrie (ca e mai putin cald, iar preturile sint, parca, nitel mai prietenoase). In concluzie, e perioada in care toti stau. Si televiziunile stau, si mintile celor care lucreaza prin televiziuni stau si nu misca, decit ca sa-si mai faca vint cu evantaiele. Filmele de seara sint cam aceleasi din fiecare vara, vorbaria din timpul zilei e cam aceeasi, temele politice abordate sint, si ele, cam aceleasi, cei care se incontreaza sint, la rindu-le, aceiasi etc. Colac peste pupaza, e si criza, deci nu-s fonduri, se taie peste tot, din salarii, din decoruri, din fustitele animatoarelor, din cantitatea de inteligenta alocata prezentatorilor etc. Doar silicoanele duduilor din bransa au mai crescut – poate ca s-or fi dilatat de la caldura! Asta e, n-avem ce face, asteptam sa vina toamna, cu noile grile de programe (copiate din anii trecuti, pesemne), cu panarama, cu protestele, cu mustariile, cu tulburelul, cu tulburarile. Pina atunci, dupa cum spuneam, ne multumim cu moleseala, cu blegeala, cu incremenirea.

* Ca tot am amintit blegeala si moleseala: am auzit, intr-una din zilele trecute, o domnisoara reporter care povestea despre "cresterea locurilor de munca" pe litoral, in domeniul deservirii. Nici acum nu stim exact la ce s-o referit ea: daca ar fi zis "cresterea numarului locurilor de munca", am fi inteles o treaba, dar asa, cu "cresterea locurilor de munca", nu ne putem inchipui decit ca locurile de munca ale angajatilor in domeniul deservirii au crescut, de la canicula, adica angajatii au scaune mai mari, pesemne!

* Ieri dimineata am prins, pe Discovery, niste bucati dintr-un episod de serial cu Bear Grylls (Edward Michael Grylls, de la botez), celebrul supravietuitor in conditii extreme. De data asta, elicopterul l-a lasat intr-un luminis pierdut prin jungla din Panama, iar omul, dupa nici zece pasi, a si gasit o ditamai lacusta mare si zemoasa (mai putin gustoasa, poate, fiindca omul a zis ca parca ar consuma clei), hranitoare si proaspata, fiind vie. Ne-am amintit ca in week-end urmarisem un material despre comerciantii de pe litoral, care stateau cu marfa (hamsii, guvizi, tartine etc) in plin soare, ca nici nu mai stia bietul consumator daca e fierbinte de la canicula sau ca e proaspat scoasa din cuptor. Am mai prins si o stire despre niste cetateni intoxicati cu carne de mici, asadar am inceput sa ne gindim ca viata in salbaticie a lui Bear Grylls nu-i, totusi, ceva neplacut. Mai ales ca acolo, in jungla, se auzea doar fosnetul vegetatiei, fara manele.

* Fiind criza, dupa cum spuneam mai sus, se taie din ce se poate. Din festivalul "Callatis" s-a taiat doar numele, lipindu-se in loc "Mangalia", dar am inteles ca festivalul "Cerbul de Aur" va fi taiat de tot, in acest an. Pesemne ca deja o fi fost taiat insusi cerbul, din el facindu-se preparate vinatoresti pentru turistii straini veniti sa exploreze gradina Carpatilor. Nu putem spune ca o asemenea veste ne rascoleste prea tare (mai ales daca ne gindim la cheltuiala); doar atit, ca in fiecare an am vazut la televizor imagini transmise din Piata Sfatului, cu cladirile care inconjoara zona si, cu trecerea timpului, ne-a devenit oarecum simpatic un nene care, de fiecare data, statea la balcon si privea spectacolul. Uneori fuma, uneori era in pijama, alteori isi punea pe el ceva mai gros. La fiecare editie a festivalului eram bucurosi sa aflam despre el ca e bine, desi anii care treceau isi puneau amprenta si asupra lui. Pe aceasta cale ii uram sanatate si speram sa-l revedem, vesel si in putere, cind se va relua Cerbul!