Irina Simirad, karateka de argint

Daca in programul Jocurilor Olimpice de Vara ar fi introdus si karateul traditional, orasul Iasi s-ar fi putut mindri in acest an cu doi participanti la Sydney si nu doar cu unul singur, sabrerul Alin Lupeica.. Asa, insa, despre Irina Costea – Simirad, probabil cea mai valoroasa sportiva a orasului in momentul de fata, ne amintim mai rar, doar cu ocazia vreunui Campionat Mondial ori European, de unde se intoarce de fiecare data cu medalie.
Nici recentul Campionat Mondial de karate traditional, desfasurat in Italia, la Bologna, nu a facut exceptie, Irina aducind acasa o medalie de argint la kata individual si una de bronz la kata sincron, cucerita impreuna cu Gabriela Ionete si Monica Ferenczi. Irina recunoaste cu sinceritate ca nu se gindise inainte de Mondiale la un argint, dar spera macar la o medalie de bronz si a fost o mare satisfactie pentru toata lumea ca a reusit sa-si depaseasca obiectivul propus. Singura care a reusit s-o invinga a fost italianca Simona Peregrinelli, o legenda vie in domeniu si reprezentanta celei mai puternice scoli de karate traditional din lume. Performanta iesencei este cu atit mai remarcabila cu cit ambasada Italiei de la Bucuresti a acordat vizele de intrare in ultima zi, iar delegatia romana a ajuns la Bologna abia in preziua concursului!
Irina Simirad are 24 de ani si din 1995 este o prezenta nelipsita de la competitiile internationale de inalt nivel. A cistigat cel putin o medalie la fiecare Campionat European la care a participat, la Mondialele din ’98, din Polonia, a obtinut locul al doilea in proba de sincron si s-a clasat a patra la individual. Anul acesta a participat pentru prima oara si la Europenele de fukugo, obtinind o pretioasa medalie de argint. In ceea ce priveste medaliile si diplomele cistigate de-a lungul anilor la Campionatele Nationale, spune ca sint atit de multe incit au inceput s-o "asfixieze" in casa.
Pe Irina, au ajutat-o sa ajunga aici antrenorii de la clubul iesean Enpi, Costel Adascalitei si Lucian Simirad (care intre timp I-a devenit si sot), cei de la lotul national, Roxana Cruher si Pavel Vancea, dar mai ales marea sa ambitie. Irina se antreneaza zilnic cite o ora si jumatate, straduindu-se sa faca fata in acelasi timp incarcatului program de la Facultatea de Educatie Fizica si Sport, unde este studenta in anul al IV-lea. Isi doreste ca intr-o buna zi sa ajunga sa predea si sa antreneze alti sportivi, fiind si absolventa a Colegiului de Antrenori.
Pina aunci, insa, obiectivul mai apropiat o reprezinta participarea la Campionatele Europene de anul viitor, atit cele de karate traditional, cit si cele de fudokan. Stie ca e foarte greu de ajuns la aur, italiencele fiind aproape imbatabile, dar nu-si pierde speranta. Spune ca nu s-a hotarit cit va mai concura, dar nu va renunta la concursuri atita timp cit va fi sanatoasa, decit daca intre timp un copil nu se va grabi sa vina pe lume si s-o faca mamica.
Cit despre premii, mai bine n-o intrebam. Pentru ca nu este sport olimpic, karateul se bucura de mai putina atentie din partea Ministerului si Sportului decit celelalte discipline. Niciodata premiile acordate sportivilor medaliati la Mondialele ori Europenele de karate nu au depasit 40% din suma acordata pentru o performanta identica intr-un sport olimpic. "Pentru cele doua medalii cistigate la Campionatul Mondial, nu ma astept sa primesc mai mult de 30 de milioane de lei. M-as bucura foarte mult macar daca as fi facuta maestra a sportului, asa cum trebuia sa se intimple mai demult, dupa performantele obtinute. Din pacate, nu am primit nici un semn pina acum din partea Ministerului", spune Irina, cu naduf. (Ion TEODOR)