Caută 
4 MIN
Agenda toxică promovată de AUR are nevoie de o „gazdă” externă (sau una bine înfiptă în sistem) în care să se reproducă şi să-şi atingă potenţialul malign. În loc să ne sperie AUR, mai bine ne-am întreba de ce îi este atât de uşor USL 2 să guverneze cu un ditamai partid de 20% în opoziţie, chipurile „anti-sistem”.
Vedem partea goală a paharului. În momentul de „glorie” al democraţiei româneşti, turul 2 al alegerilor prezidenţiale din 2014, Iohannis a reuşit surpriza după o mobilizare a electoratului la care puţini visau. A obţinut aproape 6,3 milioane de voturi, din care peste 300 de mii din diaspora. În prezent, numai în ţară sunt 8,1 milioane de români vaccinaţi, în contextul unei manipulări „profi” şi a unei campanii de vaccinare neconvingătoare din partea autorităţilor. Nu comparăm mere cu pere. 8,1 milioane de români sunt „imuni” la principalul mesaj care a contribuit la ascensiunea AUR în pandemie. Fără să-i socotim pe românii vaccinaţi din diaspora. Apropo, oare câţi or fi? 500 de mii, un milion, două milioane? Există statistici? Să lăsăm văicăreala şi să facem abstracţie de zgomotul de fond. În condiţiile unui val uriaş de dezinformare care a măturat ţara în ultimii doi ani, un Partid al Vaccinaţilor ar forma de unul singur guvernul în România, cu o popularitate la care nici Iliescu n-a visat.
Uităm repede. Simion a strâns cu chiu cu vai câteva sute de oameni din toată ţara să joace Hora Unirii la Iaşi. Protestele anti-restricţii din România au fost o glumă proastă prin comparaţie cu ce s-a întâmplat în marile oraşe europene. Cam multă comoditate pentru simpatizanţii unui partid anti-sistem cotat la 20%. Să ne amintim că Dragnea aducea, în 2018, 100.000 de oameni în Piaţa Victoriei, iar mesajul de pe scenă era, pe fond, identic: „Nu ne vindem ţara!”. Cine e Dragnea azi? Un tip înşelat de Irina Tănase, nimic mai mult. Gradul redus de mobilizare în stradă a votanţilor AUR sugerează o aderenţă superficială, mai mult conjucturală, la „valorile” partidului. O modă.
Contextul internaţional. În ultimii zece ani, partidele suveraniste, apropiate de extrema dreaptă, au cunoscut o ascensiune rapidă în mai toate ţările din Europa. Pe cât de repede au crescut în sondaje, pe atât de repede s-au dezumflat (vezi Germania, Italia, Olanda). În Franţa, Frontul Naţional n-a reuşit să capitalizeze frustrările din pandemie şi se află într-o poziţie mai delicată în preajma alegerilor decât în urmă cu 4 ani. Ar fi fost culmea ca acest tip de discurs să nu prindă contur şi în România. Ar fi însemnat că suntem total decuplaţi de UE, or nu e cazul. Suntem doar întârziaţi. Ce era „cool” în Amsterdam acu’ 10 ani, vinde Georgescu azi la „second hand” în Podu Iloaiei.
E uşor în opoziţie. Forţa reală a unui partid e probată în alegerile locale. Aproape sigur, AUR va pune mâna la următorul scrutin pe câteva localităţi. Ce va face atunci primarul? Va da afară companiile străine din oraş cu riscul să fie linşat de sutele/miile de angajaţi rămaşi pe drumuri? Nu-i nimeni aşa fanatic. O va da la întors, iar electoratul anti-sistem va înţelege că AUR devine un partid ca toate celelalte.
Vara nu-i ca iarna. Pe măsură ce se va încălzi afară şi se va renunţa la restricţii, românii vor redescoperi că există viaţă şi dincolo de scroll-ul pe Facebook. Principalul instrument de propagandă folosit de AUR îşi va pierde din atracţie. În plus, interacţiunile sociale vor conecta „bulele” crescute artificial în izolare şi vor modera, în final, aşteptările electoratul.
Ar putea AUR să devină un partid cu adevărat nociv? Sigur, în trei situaţii. 1. O intervenţie externă care să-l impună la guvernare, caz în care scorul electoral şi regulile democratice devin irelevante (vezi cum au preluat comuniştii puterea în România). 2. Acţiuni punctuale de tip huliganic şi discurs în afara legii, imposibile fără o „toleranţă” complice din partea statului (adică PNL şi PSD). 3. O cooptare la guvernare alături de aripa „peremistă” din PSD sau „ultra-conservatoare” din PNL. În toate cazurile, agenda toxică promovată de AUR are nevoie de o „gazdă” externă (sau una bine înfiptă în sistem) în care să se reproducă şi să-şi atingă potenţialul malign. În loc să ne sperie AUR, mai bine ne-am întreba de ce îi este atât de uşor USL 2 să guverneze cu un ditamai partid de 20% în opoziţie, chipurile „anti-sistem”.
Text apărut în secțiunea EDITORIAL
