Firea României si azilele groazei – morala publică şi modelul de succes promovat se reduc la bani, bani şi iar bani

Răzvan Ţicu, şeful serviciului care gestionează problemele adulţilor cu dizabilităţi, a venit, a văzut şi a spus că nu i se pare deloc grav. În opinia lui Ţicu, acestor oameni le e mai bine la „Armonia” decât „să doarmă pe stradă”. Au un acoperiş deasupra capului şi e suficient, „cu atât mai mult cu cât beneficiarii au afecţiuni psihice şi alte opţiuni nu au”. (citat dintr-o anchetă jurnalistică despre care voi vorbi mai jos şi din care voi mai cita pe parcurs)

Poate ştiţi deja cazul numit „Azilele groazei”, ancheta publicată zilele astea de cei de la Centrul de Investigaţii Media (Ovidiu Vanghele şi Bianca Albu). Dacă nu, pe scurt, e cam aşa:

Apropiaţi ai ministrei Egalităţii de Şanse, Gabriela Firea, primesc zeci de mii de euro lunar, bani publici, pentru îngrijirea unor persoane cu dizabilităţi grave care trăiesc, de fapt, printre ploşniţe şi în miros de urină şi fecale.

Asta se întâmplă de câţiva ani la Centrul „Armonia” al Asociaţiei Sfântul Gabriel cel Viteaz – în spatele căreia se află Ligia Enache şi Ştefan Godei, apropiaţi ai cuplului de stăpâni ai Ilfovului Pandele-Firea.

Oamenii vor să plece din centru, dar afacerea e atât de bine pusă la punct încât până şi instituţiile statului care ar trebui să îi ajute se fac că nu văd realitatea. Mai mult, unul dintre angajaţii instituţiei care ar fi trebuit să monitorizeze şi să controleze activitatea din azil, era angajat şi la azil.

Cei 20 de oameni din azil le aduc patronilor lunar vreo 20.000 de euro, banii vin mereu la timp, fără stres, iar oamenii – lipsiţi de apărare, drepturi şi demnitate – nu comentează, pentru că oricum nu-i ascultă nimeni. 

Aşa au ajuns să trăiască plini de ploşniţe, „în miros de fecale şi urină” şi să mănânce de la catering doar pe hârtie – de fapt nişte fierturi la oală gătite cine ştie de cine şi cum – pentru cel puţin 1.100 de euro pe lună „de căciulă” plătiţi de stat.

După publicarea anchetei şi reacţiile ultragiate ale opiniei publice, autorităţile s-au mişcat în sfârşit, i-au „eliberat” pe amărâţii din azilul groazei, internându-i în spital pentru a-i îngriji, iar cei responsabili au intrat pe mâna justiţiei. Asta, repet, abia după ce a ieşit cu scandal în public, deşi cei de la CIM au mai scris cu luni în urmă şi despre dezastrul din alt azil de bătrâni gestionat de aceiaşi prieteni ai cuplului Pandele-Firea.

Cele de mai sus par totuşi ceva obişnuit pentru România şi, în general, pentru ţări „surori” din zona asta de lume.

Avem aici, in vitro, cum s-ar spune, toate elementele unei societăţi mafiotizate: o localitate, cum sunt cele multe de la noi, controlată cap-coadă de o singură Famiglie, unde tot ce înseamnă resurse, de la oportunităţi de business, la fonduri publice, sunt dirijate strict către oamenii de casă ai Naşului, protejată de instituţiile de stat care, teoretic, se ocupă cu controlul, pentru că şi acolo ajuns să decidă tot oamenii Naşului, într-o ţară în care justiţia a ajuns pe mâinile unei caste de privilegiaţi care se mişcă numai la comenzile stăpânilor politici şi ale celor cu bani şi în care, în general, statul nu mai reprezintă de mult cetăţeanul de rând, pentru că, pur şi simplu, a devenit o afacere între ei. Între şmecherii care fac legile, care le aplică, care fac, chipurile, justiţie şi cei care le asigură averile şi imunitatea. Adică stat mafiotizat.

Dezvăluirile presei despre „Azilele groazei” nu au cum să schimbe ceva, pentru că ce-i de schimbat e o întreagă ţară captivă, în care morala publică şi modelul de succes promovat pe toate canalele posibile se reduc la bani, bani şi numai bani, din orice, prin orice mijloace. Şi cine s-o facă?