Olena von Charkiw

„Mafia nu crede în lacrimi!” – Replică surprinsă într-o dimineaţă pe podul dintre Mircea şi Alexandru, rostită la telefon de un bărbat de vreo 50 de ani. Parafrază, evident la titlul filmului rusesc „Moscova nu crede în lacrimi”.

„Olena are nevoie de o lanternă în casă, frigiderul ei nu se răceşte, iar locuinţa ei nu se încălzeşte. Atacurile masive ale Rusiei asupra infrastructurii energetice din Harkov îi îngreunează viaţa, dar ea rămâne.

«Lumina a pâlpâit şi am înţeles că scade tensiunea. Care va să zică au lovit infrastructura. Aşa că am scos repede toate siguranţele ca să nu se întâmple nimic altceva. Apoi m-am aşezat în hol şi pur şi simplu am numărat exploziile.»

Din nou răsună alarma aeriană. Olena doarme pe hol, pentru că aici se simte mai în siguranţă. De la casa ei până la graniţă sunt 30 de kilometri. Sau 40 de secunde până la o posibilă lovitură cu o rachetă. Viaţa la Harkov e periculoasă, dar cu toate astea continuă. Circulaţia curge, chiar dacă şi semafoarelor le lipseşte curentul. Ceea ce-şi doresc cu toţii aici este mai multă siguranţă. (…) Faptul că Rusia duce un război împotriva vieţii lor cotidiene, spun ei, ar fi ceva inuman.”

Este transcrierea în traducere a unei părţi din reportajul realizat la Harkov de Vassili Golod pentru jurnalul de seară de pe ARD (Tagesschau, ora 20.00, din 23.03.2024).

Acoladă în timp

În primul an al primului mandat de preşedinte al lui Putin, acesta deja s-a confruntat cu o tragedie, una, ce-i drept, „domestică” 100%.

În 12 august 2000, submarinul nuclear rusesc Kursk s-a scufundat în Marea Barents în urma unei explozii. Care, avea să arate ancheta, a fost urmată de alte câteva.

„În pofida unei tentative de salvare efectuate de echipe britanice şi norvegiene, mult întârziată din cauza refuzului ruşilor de a le permite accesul (de, tradiţie ruso-sovietică de-a refuza ajutorul ori de-a lua în seamă avertismentul privind un posibil atentat terorist, cum s-a întâmplat acum, în alt context, ce-i drept), toţi cei 118 marinari şi ofiţeri de la bordul lui Kursk au murit.” (Wikipedia)

Ca fapt divers, ancheta a dovedit şi că primei explozii i-au supravieţuit 23 de militari ai echipajului care, dacă s-ar fi intervenit la timp, ar fi putut fi salvaţi. Submarinul, apoi, a fost recuperat abia un an mai târziu de către o echipă… olandeză!

În septembrie 2000 (08.09.00), aflat în SUA, Putin a acceptat să apară în talk-show-ul lui Larry King, iar la un moment dat acesta a abordat chestiunea Kursk.

Larry King: Spuneţi-mi, ce s-a întâmplat cu submarinul?

Vladimir Putin (zâmbind subţire de tot cu zâmbet de rechin): S-a scufundat.

Post scriptum

Tot în deplină tradiţie ruso-sovietică, vreme bună propaganda rusească a arătat cu degetul spre un submarin american (Memphis) care l-ar fi tamponat pe cel rusesc.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist