Precaritatea socială reflectată în sondaje şi statistici oficiale

Potrivit unui sondaj realizat de Institutul Ipsos pentru Asociaţia franceză Secours Populaire, disemiat de AFP, preluat şi de Agenţia Naţională de Presă Agerpres, trei europeni din zece se confruntă cu probleme financiare în achiziţia unor bunuri şi servicii de bază, cum ar fi alimentaţia zilnică şi întreţinerea locuinţei. Sondajul cu pricina a fost realizat în perioada 7-27 iunie 2023, pe un eşantion de 10.000 persoane recrutate pentru interviu din zece ţări: Franţa, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie (out of UE), Polonia, Portugalia, Serbia, România şi Republica Moldova (non-UE).

Nivelul de trai al europenilor s-a deteriorat în contextul crizei economice postpandemice, amplificată şi de problemele cu lanţurile de producţie şi aprovizionare generate de războiul din Ucraina, inflaţia fiind printre cele mai importante preocupări legate de asigurarea unui minim decent de viaţă. Din cauza scăderea puterii de cumpărare, peste o treime dintre europeni decid să limiteze cheltuielile la asigurarea nevoilor de bază. Chiar şi coşul de consum alimentar este redus din cauza creşterii preţurilor la marfurile alimentare. O problemă semnalată de 38% dintre respondenţi este reducerea numărul zilnic de mese, 39% limitează sau renunţă la consumul de carne, iar circa 10% apelează la ajutorul organizaţiilor neguvernamentale de caritate pentru asigurarea hranei zilnice.

Precaritatea socioeconomică postpandemică se reflectă nu numai în sondajele care investighează percepţiile persoanelor în legătură cu calitatea vieţii, ci şi în statisticile oficiale. Conform Eurostat, în anul 2022, 95,3 milioane de persoane din UE erau expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, ceea ce reprezintă 21,6 % din populaţia europeană. Femeile sunt mai afectate de sărăcie în comparaţie cu bărbaţii. În anul 2022, 22,7% dintre femeile europene se aflau în risc de de sărăcie sau excluziune socială faţă de 20,4% dintre bărbaţi.

Starea de precaritate individuală este amplificată de următoarele vulnerabilităţi sociale: persoane care provin din gospodării cu intensitate scăzută a muncii (unul sau ambii parteneri în şomaj, cu locuri de muncă în timp parţial, salarizate precar), femei singure cu copii în întreţinere, persoane vârstnice, persoane aflate în şomaj de lungă durată (tineri în şomaj de peste 6 luni, adulţi în şomaj mai mult de 12 luni), persoane care au reşedinţa obişnuită în localităţi sărăce (oraşe monoindustriale, localităţi rurale îndepărtate de polii urbani etc.).

Eurostat mai arată că peste o cincime (22,4 %) din populaţia UE care trăia în gospodării cu copii aflaţi în întreţinere era expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială în 2022. Copiii şi tinerii (cu vârste sub 18 ani) sunt mult mai afectaţi de sărăcie comparativ cu celelalte segmente de vârstă: 23,7% dintre copiii din UE sunt în risc de sărăcie faţă de 20,2% dintre persoanele vârstnice (65 de ani şi peste).

România (34,4%), Bulgaria (32,2%) şi Grecia (26,3%) sunt ţările cu cele mai multe persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, în timp ce Polonia (15,9%), Slovenia (13,3%), Cehia (11,8%) au cele mai puţine persoane cu probleme legate de nivelul de trai. Două ţări ex-comuniste (România şi Bulgaria) se confruntă cu probleme sociale şi economice, în timp ce fostele colege din lagărul comunist prezintă o situaţie echilibrată, cel puţin din perspectiva indicatorilor statistici pe care îi avem la dispoziţie.

Un loc de muncă nu garantează o situaţie individuală sau familială caracterizată de bunăstare socială: 11,1% din totalul persoanelor ocupate din UE sunt afectate de sărăcie sau excluziune socială. În privinţa persoanelor care nu au un loc de muncă situaţia poate deveni dramatică: 65,2% dintre persoanele neocupate sunt în starea de precaritate socială. Sunt persoane salarizate precar, care lucrează cu timp parţial şi obţin venituri insuficiente în raport cu un standard decent de trai, persoane care obţin venituri salariale orientate spre salariul minim pe economie (ex: HORECA, Comerţ) care abia îşi permit achitarea facturilor cu întreţinerea locuinţei şi a hranei destul de modeste (care nu au posibilitatea să consume proteină animală sau înlocuitori de câteva ori pe săptămână, alimente proaspete, neprocesate).

În anul pandemic 2021, peste 7% din populaţia totală a UE şi mai mult de o şesime dintre persoanele expuse riscului de sărăcie nu şi-au putut permite o masă cu carne, peşte sau un echivalent vegetarian la fiecare două zile (cf. Eurostat). Totodată, 11,9% din populaţia totală a UE s-a confruntat cu privaţiuni materiale şi sociale şi 6,3% cu privaţiuni materiale şi sociale severe. În 2021, 54,3% dintre persoanele care trăiau în gospodării cu un singur adult cu copii aflaţi în întreţinere în UE nu au putut face faţă cheltuielilor financiare neaşteptate.

În toată perioada 2020-2022, când lumea a stat sub imperativul combaterii infecţiei cu COVD-19, România a fost ţara europeană cu cele mai multe persoane în stare de deprivare materială şi socială severă. Acest indicator statistic reuneşte o serie de elemente considerate esenţiale pentru calitatea vieţii: (1) posibilitatea de a plăti chiria şi/ sau utilităţile legate de locuire; (2) posibilitatea de a păstra locuinţa la o temperatură adecvată traiului; (3) posibilitatea de a face faţă, cu resurse proprii, unor cheltuieli neaşteptate; (4) posibilitatea de a consuma carne, peşte sau echivalentul în proteine cel puţin o dată la două zile; (5) posibilitatea de a avea o vacanţă de o săptămână departe de casă; (6) deţinerea unui autoturism; (7) deţinerea unei maşini de spălat rufe; (8) deţinerea unui TV color; (9) deţinerea unui telefon fix sau mobil. Persoanele care nu îşi permit patru dintre cele nouă elemente descrise în categoriile mai sus menţionate sunt considerate persoane care suferă de deprivare materială severă. 

Persoanele cu vârsta de 65 de ani şi peste au înregistrat cea mai scăzută rată de deprivare materială şi socială severă (5,3%) în comparaţie cu persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-64 de ani şi cu persoanele cu vârsta sub 18 ani (6,3% şi, respectiv, 7,5%). Acest model a fost observat pentru şapte state membre ale UE. Cele mai ridicate rate materiale şi sociale severe dintre cele trei grupe de vârstă au fost înregistrate pentru persoanele sub 18 ani în Grecia (16,1%) şi în România (28,2%).

Până la declanşarea pandemiei din perioada (2020-2022), sărăcia în România evolua în direcţia reducerii numărului persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. De exemplu, în anul 2020, rata riscului de sărăcie scăzuse cu 0,5 puncte procentuale în ţara noastră, în timp ce media UE-17 avea o creştere cu 0,4 puncte procentuale comparativ cu anul 2019. Faţă de anul 2015, rata riscului de sărăcie scăzuse cu 8,8 puncte procentuale în România, ceea ce înseamnă că tot mai mulţi cetăţeni rezidenţi scăpau din lanţurile sărăciei. Pandemia, războiul din Ucraina, inflaţia galopantă din anul 2022, povara deficitului bugetar din 2023 care trebuie redus numaidecât prin creşterea unor taxe şi impozite, prin reducerea cheltuielilor cu administraţia, îngheţarea salariilor şi multe alte probleme conexe constituie semnele economice ale unui situaţii sociale precare. Toate aceste probleme vor complica anul electoral 2024, când democraţia românească va fi zguduită de valuri de populism cu toate excesele care decurg din acest fenomen tot mai prezent în peisajul politic contemporan.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi