Revoluția veteranilor

Faptul că de câteva luni se vorbește (și se observă din ce în ce mai clar) că hoțomanul fugar Ilan Șor a devenit noul pistol cu capse al Moscovei îndreptat împotriva președintei Maia Sandu și a pro-europenilor de la PAS – în detrimentul socialiștilor fostului președinte Igor Dodon – a creat o oareșcare emulație și nemulțumire printre celelalte partide pro-ruse din Republica Moldova. „Nu tu finanțare, nu tu consultanți, nu tu poze cu colegii de la Kremlin, dar chiar nimic, tovarăși?” și-au vărsat amarul liderii celorlalte entități pro-ruse „de opoziție” de la Chișinău care, în consecință, au decis că le trebuie neapărat un plan pentru a atrage atenția sponsorilor. 

Așa că zilele trecute, în Republica Moldova a apărut un nou proiect politic: platforma „Agenda comună”. Socialiștii lui Dodon, „Congresul Civic” al lui Mark Tkaciuk (fostul sfetnic de încredere al președintelui comunist Voronin), Partidul Popular Socialist al lui Victor Stepaniuc (care, pe vremuri, visa să facă o „Moldovă mare”), partidul primarului pro-rus al Chișinăului, Ion Ceban (susținut, de altfel, de PSD), partidul lui Ion Chicu, fostul premier al lui Dodon și tot așa mai departe, în total opt lideri de forme de organizare politice au decis să se încadreze într-o „fabrică de idei politice și proiecte comune” pentru a face ceva ca să nu rămână cu burta goală la alegerile care vor urma. După ce au scris drept titlu nemulțumirea față de Maia Sandu și proeuropenii de la guvernare, cele opt pagini din Agenda comună au foșnit la unison declarând că nu este posibil ca oamenii fugarului Ilan Șor să monopolizeze toate protestele antiguvernamentale pentru că, nu-i așa?, „avem și noi un cuvânt de spus”. Domnul Ion Dron, inițiatorul primei întâlniri a Agendei și una dintre țintele ironiilor de pe internet (în calitatea sa de președinte al Partidului „pentru Oameni, Natură și Animale”) a concluzionat că la Platforma „denumită și botezată așa, din mers” reprezentanții partidului Șor „nu vor fi invitați din punct de vedere al principiului”. 

Pe partea cealaltă a principiului, hoțomanul fugar Ilan Șor a anunțat în paralel crearea unui „Comitet al Salvării Naționale” (și fără chicoteli acolo, în ultima bancă, vă rog!) la care alături de oamenii săi au aderat cei din partidul PACE (condus de un alt fugar urmărit de justiția din Republica Moldova), precum și resuscitații din Partidul Comuniștilor al bătrânei carapace Vladimir Voronin, Comitetul cu pricina urmând să acționeze „în numele poporului”. Vă sună cunoscut?

Ceea ce este cu adevărat spectaculos e faptul că „liderului” fugar Ilan Șor, fiindu-i frică să revină în Moldova (una dintre explicații fiind, probabil, un mandat de arestare emis în lipsă), face zilele acestea la Chișinău o Revoluție televizată la propriu, acesta vorbind pe Skype și fiind proiectat pe o plasmă gigantică amplasată în fața protestatarilor plătiți cu ziua pentru a veni la mitinguri, exact ca în filmele science-fiction: „Acest Comitet trebuie să fie înzestrat cu puterea și autoritatea Poporului pentru a desfășura diverse acțiuni. Inclusiv, dacă este necesar, gestionarea guvernului înainte de convocarea alegerilor anticipate. Noi, Comitetul de Salvare Națională, pe care îl alegeți astăzi – dacă credeți de cuviință – vom acționa în numele intereselor poporului Republicii Moldova”. Acuma, bieții oameni care iau banii pe tabel (așa cum a demonstrat presa de investigație din Republica Moldova) ce să facă și ei, să nu voteze în unanimitate? Ar însemna astfel că mâine nu ar mai putea veni „la servici”, adio diurnă.

Sincer vorbind, la cum se trag de păr între ei inamicii integrării europene, numai consultant rus la Chișinău să nu fii: pe de-o parte ai o Agendă ferfenițită (Dodon e mai degrabă aproape de pușcărie decât de victorie, fostul comunist Mark Tkaciuk trăiește doar din amintiri, iar Partidul „pentru Oameni, Natură și Animale” nu are încă destui adepți în rândul oamenilor cu drept de vot), pe cealaltă parte ai un Comitet „de Salvare Națională” condus de doi fugari (care, mai devreme sau mai târziu, vor ajunge în fața justiției pentru furturile comise în perioada oligarhului Plahotniuc) și un fost președinte comunist depășit deja de schimbările din societate. Iar în față, la mare distanță, se află proeuropenii de la Guvernare și președinta Maia Sandu, sprijiniți puternic de către Uniunea Europeană în eforturile lor de a schimba țara în bine.

Scenariștilor de la Kremlin parcă le intră pe-o ureche și le iese pe alta faptul că o Revoluție făcută cu veterani nu poate fi o Revoluție: Voronin, Dodon, Ilan Șor, Mark Tkaciuk, tot ce au mai putut găsi disponibil în Republica Moldova, sunt niște personaje uzate de corupție și de vârstă, care nu mai au puterea și credibilitatea pentru a întoarce Republica Moldova din drumul său spre Uniunea Europeană. Iar realitatea este că rușii nu au astăzi bani nici măcar pentru bocancii soldaților criminali trimiși în Ucraina, darămite pentru a mai împăca orgoliile liderilor anti-europeni de la Chișinău.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova