The Show must go on!

Suntem cu toţii cuprinşi de aripa pandemiei, adepţi binecredincioşi ai noii religii consensuale – fără biserică, ce-i drept, dar planetară, cu bisericile mediatice păzindu-ne şi manevrându-ne credinţa cu străşnicie, strângându-ne ca ventuzele geamul brico depot. Este vorba de o doctrină consensuală, în care Binele atotbiruitor iese abundent din Rău, aşa cum crocodilaşii ies din ouăle aşezate în nisipul fierbinte; nici că trebuie ca crocodiliţa să clocească ca să iasă kinderii cu dinţii hârşiţi – mânca-i-ar mama pe ei de frumuşei!

Şi o iau crocodilaşii pandemici în lume, dând din coadă vesel şi optimist, nevenindu-le să creadă că, uite, mai există unii ca mine, opozanţi şi perimaţi pesimişti – în fine, s-o spunem pe-a dreaptă, moşnegi depăşiţi – care sar la beregata adepţilor consensuologiei dementocratice. Plus idioţii utili sodom, absolut necesari în chestii din astea – că-s pandemiuţe, că-s „achiziţii intracomunitare”, că-s revoluţii şi alte astfel de poluţii. Aşa a fost întotdeauna. Politicienii de pe tot rotocolul pământesc ştiu acestea, dar mai ştiu că trebuie ţinute secret faţă de masa de bulumaci. Trebuie manevraţi „oamenii simpli”, „oamenii muncii”, muncitorimea, ţărănimea şi toţi ăştia cu acest tip de agitprop, ca şi crocodilaşii orbi, scoţând râtişorul (sau botişorul) din nisipul fierbinte şi belind albul ochilor la lume.

Observaţi, dragilor, că nici nu trebuie să curgă multă apă pe gârlă ca să se încropească până la scrobire această nouă lume a Binelui. Ea există deja! O singură lume mediatică, de pildă, o singură muzică a noului bobor planetar, rap-rap-rap şi zâng-zâng-zâng, un singur esperanto englez, simplificator, aş zice simpluţ, ca să-l poată poci şi lumpenii din fostele colonii, o limbă comună purificată, pe potriva englezei centrale, de care s-ar ruşina bieţii Shakespeare sau Joyce, nişte banale banane din Tombouctou până la Paris.

Aaa, şi o singură democraţie. Una planetară. Şi tentaculară. Aşa cum voiau ceauşeii, brejneveii, hitlereii, pol poţii şi toţi ca ei să fie comunismul „în zbor”, „pă tot globu”, cum ar fi vrut nea Nicu. Scuzaţi că, deci, sar la beregata „oamenilor dă bine”, consensuali şi dementocraţi globali. Oricum, mă iau tot mai puţini în seamă. Căci acesta este Binele Suprem al viitorimii, bazat pe stârpirea până în rădăcini a oricărei opoziţii! Ceauşescu, bunăoară, că tot l-am pomenit, avea opozanţi. Molohul universal al Consensului tinde să nu aibă opoziţie. Fiecare vorbeşte într-un pustiu şi se aude doar pe sine. Aşa îşi dorea şi comunismul.

Sau un fel de democraţie „originală”, în care fiecare face ce vrea şi nimeni nu ascultă pe nimeni. O lume a căcănarilor şi căcănăriţelor, care se va extinde pe tot globul. Căci pandemia va naşte democraţia. Da, pandemia şi altele ca ea vor fi menite să dea naştere noii dementocraţii planetare euforice. Este posibil să urmeze (sunt deja toate premisele, nu mă îndoiesc) un Bine incurabil, să ne cufundăm în laptele şi mierea de proporţii universale.

Pandemia va naşte democraţia, da! Nu oricare, ci noua democraţie universală. Unică şi obligatorie. Un vaccin unic şi obligatoriu. O comunicare unică şi obligatorie: cu curvele thai porno, cu curvele Romei şi curviştinele ruseşti de pe tot mapamondul, şi secretarele cu… secretarelele, cum zicea odinioară Toma Caragiu, Shakira cu Piquet, Kim Kardashian cu Kanye West, despărţindu-se şi împăcându-se la nesfârşit, pentru mass-media, cu Bill şi Melinda Gates, cu…, şi cu…, şi cu… Vechile religii, mentalităţi, concepţii vor fi scoase din uz sau se vor perima. Toţi oamenii de bine se vor ralia: politicienii cu soţiile şi amantele lor, oamenii bisericii universale tot cu amantele lor, vedetele porno, căci va fi o singură religie şi o singură Biserică. Îndoiala unora, puţini, asupra efectelor vaccinării va fi catalogată drept boală. Scepticii vor tăcea mâlc şi, oricum, nu vor avea acces nicăieri să-şi prezinte opiniile. Huo, negativiştilor!

Însăşi moartea, fraţilor şi surorilor, va ajunge pipernicită, n-o va mai duce mult sub Soarele triumfător al Pandemiei. Nu va mai însemna durere şi suferinţă, eh, câteva sute de morţi acolo, ci doar nemurire. Da, o lume a căcănăriei fericite univesale. Trebuie repetat până ce vor auzi toate babele surde! Spălaţi-vă pe mâini. Spălaţi-vă creierii. Vaccinaţi-vă! Până la os! Până în fund! Până în fundul conştiinţelor! Căci Noul Sistem îşi face treaba. Irevocabil! Crocodil lângă crocodil, crocodiliţă lângă crocodiliţă şi croncobaur lângă croncobaur.

Căcănari şi căcănăriţe din toate ţările, uniţi-vă! The Show must go on!

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist