Mai ceva ca-n Rusia – Materiale dispărute incredibil din unitatea militară de la Miroslava. Nu se ştie cine a dat „lovitura”

Dispariţia combustibilului lichid tip motorină folosit pentru alimentarea centralei termice a UM 0184 din Miroslava a fost sesizată în octombrie 2011. Cu ocazia unor verificări se constatase că din rezervor lipseau 34.255 kg de combustibil, în valoare totală de 223.727 lei.

Direcţia de Prevenire, Combatere şi Investigare a Corupţiei şi Fraudelor din cadrul MApN identificase 13 resposabili din cadrul unităţii, în frunte cu comandantul acesteia, maiorul Florin Smochină. Cercetările efectuate de Parchetul Militar ieşean au inclus şi testări cu detectorul de minciuni, cei 13 fiind acuzaţi de neglijenţă în serviciu şi fals intelectual.

Concret, li se reproşa că nu măsuraseră corect nivelul combustibilului din rezervor şi că ar fi consemnat „din burtă” cantitatea rămasă, nu că l-ar fi furat. Soluţia procurorilor a fost acceptată fără multe comentarii de militari, care au încheiat acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, la începutul lui 2017. Pe latura penală, cei implicaţi au scăpat cu câte un an de închisoare, dar cu amânarea executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

Cum în această variantă, cazierul celui vinovat rămâne nepătat dacă nu comite o nouă infracţiune pe parcursul termenului de încercare, cei 13 au rămas în cadrul armatei.

Ultimul proces, în noiembrie 2020

Ultimul proces penal legat de dispariţia combustibilului s-a încheiat în noiembrie 2020, fără ca partea civilă a dosarului, referitoare la prejudiciu, să fie soluţionată. Ca urmare, în august anul trecut, MApN s-a adresat instanţei, imputând celor 13, în solidar, contravaloarea combustibilului lipsă, actualizată cu rata inflaţiei, plus dobânda legală.

De cealaltă parte, apărarea a invocat în primul rând prescrierea dreptului la acţiune, întrucât reprezentanţii MApN cunoşteau existenţa pagubei de 10 ani. În plus, acţiunea MApN nu clarifica cine şi cât trebuie să plătească, având în vedere că fiecăruia dintre cei 13 i se reţinuseră în sarcină vini diferite, în funcţie de atribuţiile pe care le aveau în cadrul UM 0184.

„Se poate ajunge la angajarea răspunderii solidare numai împotriva participanţilor la una şi aceeaşi faptă cauzatoare de prejudiciu. Nu există solidaritate între autorii unor fapte prejudiciabile diferite, chiar dacă este vorba despre o singură victimă în patrimoniul căreia s-au localizat pagubele”, se menţionează în întâmpinarea depusă la dosar de apărătorul lui Smochină.

Argumentele apărării

Printre argumentele aduse în apărare s-a numărat şi acela că motorina ar fi fost expirată. În perioada 2007-2008, cazarma primise 123 tone de combustibil, cantitate echivalând cu norma de consum pe aproape 6 ani. Or, combustibilul era garantat 12 luni. Aceasta ar fi însemnat că până în 2011, în rezervoare ar mai fi rămas doar „un reziduu, un produs fără valoare”.

Combustibilul era deci stricat şi nu mai avea nicio importanţă că lipsea. De-a lungul timpului, gestionarul depozitului efectuase de mai multe ori purjarea combustibilului, respectiv curăţarea lui de reziduuri cu apă. „Purjarea ar fi putut antrena şi scoaterea unei cantităţi de combustibil împreună cu apa, iar pe de altă parte, prezenţa apei în rezervoare în cantitate semnificativă a accelerat procesul de depreciere a combustibilului”, a menţionat apărătorul.

În fapt, dispariţia combustibilului ar fi putut fi explicată prin normele de consum, mult mai reduse decât cele necesare. Folosirea cantităţii normate de combustibil ar fi menţinut doar o temperatură interioară de 17°C, faţă de un necesar de 20°C. De asemenea, centrala unităţii avea un consum mai mare decât cel teoretic şi a funcţionat mai mult timp decât se consemnase în documente.

A mai fost invocată şi o constatare făcută în 2012, că rezervorul de 32 mc era înclinat. Prin urmare, şi măsurătorile făcute asupra nivelului combustibilului şi estimarea astfel a cantităţii existente ar fi fost eronate. O fisură în ţeava de retur a fost şi ea menţionată ca posibilă cauză a lipsei motorinei.

MapN a tratat superficial cazul

Magistraţii Tribunalului nu au analizat argumentele aduse de apărare pentru a justifica lipsa combustibilului. Ei au fost de acord însă cu ideea că MApN ar fi trebuit să stabilească clar cine, cât şi de ce are de plătit.

„Probabil reclamantul a considerat că faptele sunt cele analizate anterior de organele judiciare penale, însă este sarcina reclamantului să indice în concret, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar nu doar prin trimitere la alte acte, care sunt faptele civile delictuale puse în sarcina fiecăruia dintre pârâţi. Altminteri, instanţa este pusă în situaţia de se substitui reclamantului în interpretarea unor acte şi în stabilirea intenţiei reclamantului cu privire la modalitatea în care funcţionează angajarea răspunderii civile delictuale raportat la un ansamblu de fapte a căror corelare revine tot în sarcina reclamantului”, au arătat judecătorii.

Constatând că acţiunea MApN nu era suficient motivată în fapt, judecătorii au decis anularea ei după un singur termen de dezbateri. Ministerului i s-a impus plata a 10.000 de lei drept cheltuieli de judecată. MApN mai are şansa apelului, acesta fiind înregistrat luni pe rolul instanţei superioare.