* Mai sunt patru zile din luna lui Cuptor, care n-a făcut coronaviruşii să se înmoaie de la căldură, cum sperau epidemiologii, ci parcă le-a dat noi puteri; mulţi compatrioţi au încercat să fugă din calea lor, cam cum făceau strămoşii lor când dădeau turcii, tătarii şi ruşii, circulând bară la bară spre staţiunile montane. Acolo este aer curat, cu miros de cetină şi de sfarogeală de la grătare, e linişte, spartă doar de ciripitul păsărelelor şi de răgetele maneliştilor ieşite din nenumărate boxe, e natură sălbatică, spurcată doar de resturile lăsate de cocalari, e pace şi veselie. Acolo sunt şi cabane primitoare, cu multe atracţii în jurul lor: poieniţe, izvoraşe, piscuri, râpe şi ecouri, care atrag sute de turişti în fiecare an, turişti dornici să audă cu urechile proprii cum le răspunde natura. Avem informaţii proaspete despre cum se comportă ecourile în vara lui 2020:

* Câţiva turişti urcaţi pe piscul "Veveriţa" au zbierat de mama focului, să le răspundă ecoul din zonă - unul destul de apreciat pe plan local; acesta a tăcut mâlc. Turiştii au insistat preţ de câteva ceasuri, până când au făcut băşici la gât, dar degeaba. Într-un târziu, cabanierul le-a explicat că ecoul, prudent de felul său, răspunde doar turiştilor care poartă mască.

* Şi ecoul din dreptul piscului "Bursucelul" este renumit şi apreciat de turişti, mai ales pentru întârzierea cu care răspunde. Cu câteva zile în urmă, turistul Valentin Pojghiţă a strigat "Olariiiooo!", dar ecoul a răspuns destul de repede "Pe mă-ta-ă-ta-ta-a!", iar turistul Eusebiu Cremene a răcnit "Iu-huuu!", dar ecoul i-a răspuns "Hei-ei-ei!". Şi Ilie Burete a strigat "Băăăă!", însă ecoul i-a răspuns prompt "Uaaa-aa-a!". Localnicii spun că nu-i defecţiune, ci că, de fapt, ecoul a răspuns după 24 de ore la strigătele turiştilor care trecuseră prin acelaşi loc cu o zi în urmă.

* Ecoul de pe muntele "Iepuraşul" este foarte binecrescut şi foloseşte o limbă aleasă; el refuză să răspundă turiştilor care strigă cuvinte gen "obscur" sau "macac"!

* Cum nu există pădure fără uscături, amintim că şi în domeniul de nişă al ecourilor sunt escroci: tocmai am aflat că un cabanier şi-a plătit doi veri, cetăţeni fără căpătâi, ca să stea ascunşi în tufele de pe versantul opus şi să răspundă exact ca un ecou de calitate tuturor turiştilor care vor striga între orele 8.00 şi 20.00. Seria problemelor a început când cei doi n-au reuşit să răspundă corect unui turist care a strigat în limba maghiară; a doua zi, aflaţi în stare de ebrietate, au răspuns împleticit, strecurând tot felul de expresii buruienoase, fără perdea. Mai pe seară, ecoul a început să sforăie.