Universitatea vulnerabilă. Epoca Tudorel Toader

Sunt un individ naiv în chestiunile politice. Comit erori de percepție adesea impardonabile. Am convingerea candidă că principialitatea va triumfa în cele din urmă, oricât de oneroase ar fi jocurile de putere la un moment dat. De aceea am și pierdut alegerile rectorale din 2016, fie și la o diferență de scor mică (detaliu cu atât mai supărător pentru cei care m-au susținut atunci). Mi se părea că am de-a face cu o competiție strict academică (onestă, intelectuală, solară, amicală chiar) și nu cu o încleștare cât se poate de politică. Am refuzat așadar orice aranjament, orice compromis, orice promisiune falsă. Şi am pierdut, desigur. Naivitatea mea politică și-a dat însă adevărata măsură abia ulterior. La aflarea rezultatelor, am spus resemnat colegilor și prietenilor că va fi mai bine așa pentru Universitate. Noul rector, Tudorel Toader, era cunoscut ca judecător constituțional și putea deci oferi o imagine de sobrietate instituției. Mai mult decât mine – cu notorietate doar în spațiul cultural și universitar. Foarte curând mi s-a râs în nas. Tocmai imaginea Universității a fost făcută praf de rectorul Toader. Am mai zis o năstrușnicie la vremea respectivă. Informat, „pe surse”, că proaspătul ales se va autosuspenda pentru a-și termina mandatul la CCR, am dezavuat vehement informația. Nu va proceda astfel! Dimpotrivă, va părăsi Curtea pentru a-și prelua funcția de rector. Stupoare! Domnul Toader s-a autosuspendat la prima ședință de Senat fix pentru a-și termina mandatul de judecător și a încasa – se spunea – o pensie specială, de magistrat. Mi s-a râs din nou în nas. Nu m-am potolit. După toate minunățiile comise de profesorul Toader la nivel național (ca ministru al Justiției în cea mai blamabilă, moral și politic, perioadă din ultimii 30 de ani), am precizat – pentru cei dispuși să mă mai asculte – că, în mod sigur, nu va candida la un alt mandat de rector, ca să protejeze Universitatea de atacurile furibunde, declanșate, în țară, împotriva lui. Avea și pe cine lăsa în loc: pe doamna Mihaela Onofrei care, înlocuindu-l îndelungat, se dovedise un bun administrator de sistem. Iarăși acoperire de ridicol! Nu numai că dl. Toader și-a anunțat noua candidatură, dar a lăsat să se înțeleagă, nonșalant, că a dus instituția noastră (culmea, in absentia!) pe piscuri de înflorire și progres.

Situația a devenit, prin urmare, disperată. În lipsa unui contracandidat puternic, domnul Toader are toate șansele să-și materializeze intenția și să arunce instituția, prin perpetuarea sa la cârma UAIC, într-o vulnerabilitate fără precedent. Dacă în materie de politică rămân naiv, în probleme de hermeneutică mă pricep cât de cât. Ca atare, afirm aici răspicat că Universitatea ieșeană va fi o structură extrem de vulnerabilă în următorii ani, prin reconfirmarea poziției de rector în cazul profesorului Toader. Academic, dar și administrativ (unde se bate monedă că am sta excelent – mai degrabă în proiecte incerte de viitor, aș zice, decât în realizări palpabile!). O universitate unde un student se înscrie la funcția de rector (nu pentru că ar vrea să o câștige, ci pentru a trage un semnal de alarmă) este o universitate vulnerabilă, a cărei autoritate a intrat în degringoladă. O universitate care (aproape) a rupt relațiile cu celelalte universități locale și le-a slăbit considerabil pe cele cu instituțiile din Consorțiu este o universitate vulnerabilă. O universitate care a căzut din topul primelor 1.000 de universități din lume este o universitate vulnerabilă. O universitate al cărei rector este ridiculizat, insultat, discreditat de întreaga societate civilă a României este o universitate vulnerabilă. O universitate în care contestatarii (rectorului) opresc ceremonii academice, protestează în fața instituției și sînt goniți prin blocarea parcărilor și transformarea agenților de pază în veritabili pușcași marini este o universitate vulnerabilă. O universitate în care intelectuali de prim rang, autohtoni și străini, se feresc să mai participe la evenimente majore, pentru a nu se afișa cu rectorul Toader, este o universitate vulnerabilă. O universitate cu peste 800 de cadre didactice, dintre care numai unul singur (fără mari șanse de victorie) îl contracandidează pe actualul rector este o universitate vulnerabilă. O universitate ai cărei membri se rușinează să dea ochii cu colegii lor din alte centre universitare (colegi uimiți de opțiunea noastră rectorală) este o universitate vulnerabilă. O universitate dispusă să accepte amăgirea rotunjirilor de venituri (aidoma electorilor momiți cu sticlele de ulei) este o universitate vulnerabilă. O universitate care uită lecția etică a părinților fondatori (oare cum ar reacționa acum Maiorescu, Xenopol ș.cl.?) este o universitate vulnerabilă.

Această vulnerabilitate ne va costa enorm. Nu doar academic, repet, ci și administrativ (dezvoltarea instituțională se va diminua considerabil). De aceea, îmi permit să-mi manifest aici o ultimă naivitate. De dragul Universității, îl rog pe domnul Tudorel Toader – în varianta aproape sigură (dacă nu va hotărî totuși lumea să absenteze masiv de la vot) în care va ieși iarăși rector – să se autosuspende și să o lase pe doamna Onofrei în locul dumnealui. Ştiu, deja îmi râdeți în nas…

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi