“Ciupercarii” veniţi din satul Slobozia, comuna Voineşti, blochează trecerea peste calea ferată, în speranţa că îşi vor scoate banii cheltuiţi pe transportul ciupercilor şi mult aşteptatul profit. N-au participat la cursuri de marketing şi nici n-au studiat despre profilul consumatorului, dar au în sânge tehnicile de atragere a clienţilor. Un tânăr de 16 ani, venit cu doi saci de bureţi împreună cu bunica sa, îl recunoaşte pe un client care le cumpăraseră produse cu doar două zile în urmă: „Domnu’, domnu’, haideţi tot la mine. Vă dau tot sacul?”, îi strigă vizibil satisfăcut tânărul comerciant. „A fost un an rodnic, a plouat şi au ieşit mai multe ciuperci decât anul trecut. Dar chiar dacă sunt multe ciuperci, nu prea sunt vânzări”, s-a plâns bunica băiatului. Ieri dimineaţă erau aşezaţi de o parte şi de alta a trecerii peste 20 de comercianţi, unii mai „avuţi” cu doi-trei saci, alţii cu două – trei sacoşe. „Aducem fiecare cât putem, venim de pe la 8 şi plecăm când le terminăm”, ne-a spus un tânăr. În ceea ce îi priveşte pe clienţi, comercianţii spun că cei mai mulţi vin şi cumpără cantităţi mari, pentru că „e toamnă şi trebuie să pună zarzavatul, acum e sezonul”. Pe de altă parte, alţii doar profită de circumstanţe şi iau două – trei kilograme, “de poftă”. Alţii, mai circumspecţi, aruncă priviri la doi – trei comercianţi, dar refuză să cumpere: “sigur nu sunt otrăvite?” „Păi cum să fie otrăvite, noi doar asta mâncăm şi n-avem nimic. De o lună vindem aici şi n-am văzut să vină nimeni să spună că s-a îmbolnăvit. Eu cred că oamenii ar trebui să fie mulţumiţi că venim aici. Să meargă la Bârnova să culeagă, să dea şi 50 de lei la benzină sau să cumpere la preţul de la supermarket”, ne-a spus Ilie Constantin, decanul de vârstă al vânzătorilor de ciuperci. Înainte să se prezinte cu marfa în Iaşi, comercianţii au căzut de acord şi asupra preţului care ar fi corect: cinci lei kilogramul de opintici. Numai că, dacă în „piaţă” se prezintă o gospodină gata să cumpere un sac de opintici pentru zarzavatul de toamnă, preţul poate fi negociat. „Dacă cineva cumpără mai mult, lăsăm la 4 lei, dar mai jos nu că nu ne acoperim cheltuielile. Îi aducem de la Vatra Dornei sau de prin zona Sucevei, la Mogoşeşti sau Dobrovăţ s-au făcut puţini, abia găseşti de-o mâncare – două. Punem bani şi aducem mai mulţi saci de ciuperci cu maşinile, e afacerea de sezon. Benzina e scumpă, apoi costă transportul până la Iaşi, dar asta e meseria noastră, din asta trăim”, ne-a explicat un comerciant. Auzind discuţia, o vecină de “stand” îl completează: “Nu e doar o afacere de sezon, domnu’, e o tradiţie. Primăvara cu urzici, vara cu mure, acum profităm de ciuperci. A plouat, a fost vreme favorabilă şi au crescut multe”. Totuşi, există şi o părere de rău, sezonul e pe final, vine iarna, iar profitul nu a fost cel scontat. „Nu au fost vânzări foarte mari, dar suntem mulţumiţi. O să mai venim câteva zile, dar de acum sezonul e pe final”, ne-a spus dezamăgită femeia.