Sapdaru s-a săturat de Julieta bunică şi Romeo cu proteză

Cosmin Panaite şi Alexandra Bandac sunt cei mai tineri din distribuţie şi au cele mai importante roluri. Cosmin are 28 de ani, părul negru de abanos şi o personalitate predispusă spre talente. Cântă la chitară, face percuţie şi compune muzică şi versuri pentru unele spectacole. Alexandra are 25 de ani şi un păr de foc. Foc are şi în priviri, mai ales atunci când joacă rolul Gretei în acest spectacol. Despre ei cu siguranţă vom mai auzi deoarece demiurgii teatrului ieşean au pus deja ochii pe ei.

„Aceşti doi actori sunt una din descoperirile mele şi am vrut să-i am în acest spectacol şi mă bucură faptul că cei de la conducerea Teatrului au fost de acord. Sunt adevărate tinere speranţe ale teatrului ieşean şi îmi doresc să-i văd jucând, cu salarizare pe scena naţionalului. Dar pentru asta trebuie să ai cadă nişte capete. Ministerul trebuie să-şi dea seama că în teatru e nevoie de o reîmprospătare. M-am săturat să văd Romeo şi Julieta jucate pe scenele din ţară cu actori de 50 de ani. Cu o Julietă bunică şi un Romeo care-şi aranjează proteza înainte de ultima replică. În teatru e ca în familie, trebuie să existe bunici, unchi, mătuşi, părinţi şi copii. Gregor a studiat foarte bine latura asta, insectă a omului şi se vede pe scenă. Este un actor foarte bun, la fel şi Alexandra care are o forţă deosebită în lumea asta a actorilor superficiali. Este profundă şi acoperă acea arie sensibilă, romantică dintr-un teatru”, explică Ioan Sapdaru, regizorul spectacolului „Metamorfoza”.

Cosmin a terminat Facultatea de Teatru din Iaşi în 2008 şi a păşit pe scena profesionistă încă din primul an de studiu. A făcut figuraţie în „Pădurea” de A. Andreev, spectacol montat în 2006 în Sala Mare. Au urmat apoi alte 30 de spectacole, în Galaţ, Brăla, Bucureşi ş desigur, Iaş, cele mai recente fiind „umi posibile” de John Mighton, la Teatru Fix, regizat de Theodor Cristian-Popescu, şi „Metamorfoza”, după Franz Kafka, montat la Sala Uzina cu Teatru a Naţionalului iesean, unde interpretează rolul principal, pe Gregor Samsa.

În 2008 a câstigat Premiul pentru debut

Este cea de-a paisprezecea colaborare a sa cu Teatrul Naţional iar în această stagune îi mai puteţi vedea şi în „Cum am devenit stupid”, „Golem”, „Onorabili în direct”, „Iaşii în carnaval” şi „Pălăria florentina”. „Îmi doresc mult şi astept, cu răbdare şi perseverenţă, să pot face acest pas definitiv, şi anume să devin angajat al Teatrului Naţional din Iaşi, fapt care mi-ar oferi confirmare, stabilitate, mai multă deschidere artistică, şi ar reprezenta încă o treaptă în cariera mea. Întotdeauna m-am străduit ca ocupaţia mea să rămână exclusiv actoria. Nu simt că m-aş putea împărţi între un job şi profesia asta căreia, cred eu, trebuie să i te dedici cu totul sau deloc. Uneori, mă ajuta activităţile conexe, campanii publicitare la care am participat, producţii media, etc.”, mărturiseşte Cosmin.

Profesorii săi din facultate au fost Emil Coşeru, Doru Aftanasiu şi Tatiana Ionesi însă spune că procesul de învăţare nu s-a terminat pentru el. Orice colaborare cu un regizor sau actor îi arată mereu că mai are câte ceva de învăţat. „La repetiţiile pentru „Metamorfoza” am descoperit spiritul pedagogic, generozitatea actorului şi regizorului Ion Sapdaru de a da meseria mai departe, capacitatea sa de a explica şi de a desface mecanismele construcţiei şi funcţionării unui rol, împrospătându-mi cunoştinţe uitate sau oferindu-mi altele noi, extrem de pretioase. Am mai avut parte de întâlniri cu spectacolele lui Ion Sapdaru, prima a fost in perioada cât am fost angajat al Teatrului Dramatic din Galaţi, unde am jucat Arlecchino în spectacolul „Mincinosul”, apoi la Iaşi, atât în producţia Naţionalului, „Hollywood Mirage”, cât şi în „Despărţitorul”, primul proiect al independentului Teatru Urban. Sper să continuăm”, adaugă tânărul actor.

Cosmin Panaite este şi co-organizator al Festivalului de Teatru ContemporanIS de anul trecut, voice-overul filmului „Procesul” de Dan Acostioaiei, în 2012, a compus muzica şi versurile spectacolului „Harap Alb Remix”, în 2007 şi a obţinut un premiu important. Este vorba de Premiul pentru debut de la Festivalul de Comedie Galaţi, în 2008, pentru rolul Altul din spectacolul „Tot ce se dă”.

Greta, un proces de maturizare

A terminat facultatea iar acum este masterandă la Universitatea de Arte „George Enescu” şi se află la prima colaborare cu Teatrul Naţional, în rolul Gretei, sora gândacului Gregor. Alexandra, fire plăpândă la prima vedere crează în jurul ei una aer boem, de roman Shakespearean. Spune că se regăseşte în rolul din „Metamorfoza” şi că maturizarea personajului o prinde ca actor.

„Grete este o partitură extrem de ofertantă pentru orice tânără actriţă. Şi asta pentru că parcursul ei este unul absolut fabulos: dintr-o fetiţă lipsită de griji, trăind cu muzica ei, cu familia aceasta unită şi frumoasă, devine o făptură egoistă şi nemiloasă. Se transformă, se metamorfozează şi ea. De aici şi profunzimea acestui text. Căci dureroasă nu e doar schimbarea tragică a lui Gregor, ci şi lipsa de responsabilizare a familiei. Dintre toţi, Grete este cea care-l îngrijeşte, ea, copilul familiei, la început cu iubire şi cu speranţa că-şi va reveni, iar spre finalul piesei îl neglijează pe fratele ei, ajunge aproape să-l urască”, povesteşte tânăra actriţă.

Din anul 2007 şi până în prezent a jucat în aproximativ 16 piese pe scena Ateneului şi alte scene din Iaşi şi a câştigat şase premii, printre care şi Premiul pentru cea mai bună interpretare pentru rolul Omul cu pălărie  din spectacolul „Buzunarul cu pâine” după Matei Vişniec, la Concursul „O mască râde, alta plânge", în 2009. A ales să fie actriţă pentru mulţimea de întâlniri pe care urma să le aibă cu ceilalţi actori, cu regizorii şi spectatorii care se emoţionează… „pentru secunda de tăcere din sală, înaintea aplauzelor. Pentru repetiţiile nebune, când se creează aşa, un soi de frenezie şi nu ştii când trece timpul. Pentru că o iei de la capăt cu fiecare nou rol, cu fiecare spectacol…”, povesteşte Alexandra.

Actriţa Werner e motivul pentru care a dat la actorie

Tot în această stagiune, însă cea de la Ateneul Tătăraşi, actriţa ieşeancă poate fi văzută în spectacolul „Titanic Vals”, în regia Mihaelei Werner. Acest gen de întâlnire, cu un regizor pe care îl admiră, i-a marcat oarecum viaţa, deoarece spune că a fost ce mai importantă dintre toate.

„Ea mi-a fost profesoară la Universitate, împreună cu Doru Aftansiu. Ea este de fapt motivul pentru care am dat la teatru. Am fost în liceu la un spectacol în care juca şi doamna Werner şi am plecat din sală buimacă, fascinată de credinţa dumneaei, de bucuria de a fi pe scenă, de magia pe care o emana. Mai târziu, la cursurile de actorie, aveam să aflu că aceasta este deviza dumneaei „Oriunde, oricând, dar nu oricum”. Trebuia să fim pregătiţi pentru a fi pe scenă. Este o actriţă de la care ai ce fura, actoriceşte vorbind. Dar şi uman. Mai rar se întâmplă ca pedagogul să fie un asemenea dirijor spiritual”, mărturiseşte Alexandra Bandac.

Însă numărul oamenilor de la care are de învăţat nu se opreşte aici. În „Metamorfoza” lucrează cu unul din cei mai pasionaţi actori şi spune că rar a mai văzut atât de multă dedicaţie din cartea unui regizor pentru spectacolul său. „Este un regizor pedagog, printre puţinii oameni din peisajul teatral care, dincolo de această „maturare” atent urmărită a unor novici în ale artei Thaliei, îi încurajează şi îi ajută pe tinerii actori, oferindu-le şansa de a lucra împreună cu artişti deja formaţi. Spre norocul meu, şi eu fac parte dintre aceşti tineri pe care Ion Sapdaru i-a adunat sub aripa lui teatrală şi protectoare. Şi cred că este cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla”, încheie tânăra actriţă.