Caută 
2 MIN
Prima dată când ne-a plăcut Miles Davis a fost prin anii ’80 – la Casa Tineretului (în prezent, a Studenţilor), la o audiţie a Clubului de Jazz "Richard Oschanitzky", când Romeo Cozma a pus pe platan "Tutu" (1986), album prin care l-am descoperit şi pe Marcus Miller, devenit unul dintre bassişti noştri favoriţi (vom scrie şi despre el!), care a şi compus multe dintre piesele de pe "Tutu". În fine, nu despre Marcus Miller voiam să vorbim, nici despre "Tutu", ci despre Miles Davis, care, dacă n-ar fi murit în 1991, şi-ar fi sărbătorit duminică ziua de naştere (s-a născut pe 26 mai 1926). Şi, de fapt, nici nu vrem să vorbim despre el, ci doar să-l ascultăm împreună:
În primul şi-n primul rând, piesa "Tutu" (se aude perfect bass-ul lui Miller):
Miles Davis cu Miller şi, la chitară, cu Mike Stern:
Albumul "Tutu" integral:
Şi, la o super-calitate, "Kind Of Blue" (1959), pe locul 12 în topul celor mai bune albume ale tuturor timpurilor (clasament al revistei Rolling Stone, cu care nu suntem întru totul de acord, au intrat acolo chestii pe care nu le-am asculta nici de plictiseală, aşteptând în ploaie), considerat de o mare parte a criticii muzicale ca fiind cel mai bun album de jazz din istorie:
Lăsaţi-vă încântaţi!
