Caută 
3 MIN
Usa uneia dintre sectiile spitalului de Pediatrie din Bacau se
deschide numai pentru copiii a caror stare de sanatate este pusa
in pericol de infometare, saracie si mizerie. Copii nascuti sub
greutatea normala si prost hraniti de parinti, sau atit de slabi incit
in orice clipa viata lor ar fi in pericol, copii din familii in care
singurele alimente de pe masa sint cartofii, fasolea si apa fiarta cu
faina sint pacientii care nu lipsesc niciodata de pe cele 40 de
paturi ale sectiei de Recuperare Nutritionala din spitalul de copii.
Odata internati aici, copiii adusi de acasa numai piele si os
beneficiaza de tratament cu vitamine si hrana pe masura deficitului
de greutate. Spitalizati atita timp cit este nevoie pentru a fi
considerati niste copii normali din punct de vedere al greutatii,
micutii pacienti ajung dupa citeva saptamini inapoi in bratele
parintilor. Unii dintre copii stau insa cu lunile in spital, pentru ca
familia lor nu are cu cei hrani.
Din cauza saraciei lucii, unii parinti ajung sa amine cit pot de mult
externarea copilului pentru simplul motiv ca in spital mincarea nu
lipseste niciodata. Intr-o situatie ca aceasta se afla Mihaela
Vrinceanu, in virsta de 28 de ani, din Blagesti. Mama a sase copii,
din alocatia carora isi duce traiul, femeii ii este imposibil sa
potoleasca zilnic foamea celor mici. Cele care au avut cel mai mult
de suferit de pe urma faptului ca hrana familiei e prosta si putina
au fost ultimele nascute: Romina si Madalina, doua gemene acum
in virsta de un an si trei luni. Internate in urma cu opt luni, aproape
moarte de foame, fetitele sint acum refacute si ar putea fi oricind
externate. Mama, care nu a incetat sa le viziteze la spital, nu vrea
sa le ia acasa pentru simplul motiv ca nu are ce le da de mincare.
„Locuim in Poiana Negustorului, intr-o padure. In doua camere
stam 12 oameni si nu avem nici gradina, nici teren la cimp. Traim
din munca la tarani cu ziua si dintr-un milion trei sute de lei din
alocatia copiilor. Din septembrie anul trecut, barbatul meu a fost
inchis pentru furt de lemne, asa ca nu mai pot sta acasa cu copiii.
Inainte el muncea si aducea bani in casa, iar eu ingrijeam de cei
mici. Daca iau fetele acasa nu am ce le da de mincare. Vaca cu
lapte sau pasari nu avem, iar cartofii si fasolea pe care le avem noi
pe masa zi de zi nu este mincare pentru ele. Lapte praf gratuit nu
mai am dreptul sa iau ca au depasit virsta, iar ajutor social nici atit
nu primesc. Nu-mi ramine decit sa cresesc la poarta oamenilor
mincare pentru copii”, spune Mihaela Vrinceanu. Pentru ca
internarea celor doua surori nu se mai justifica, cadrele medicale
din sectia de Recuperare Nutritionala sint intr-o mare dilema. „Ne
chinuim s-o convingem sa ia acasa macar una dintre fete, pe cea
mai mare ca greutate. O ajutam cu niste hainute si o cutie de lapte
praf, dar mai mult nu putem face. In schimb ne este si teama s-o
obligam sa ia copiii acasa pentru ca ne putem trezi ca noi le
externam in stare buna, dar peste citeva zile putem fi acuzati ca
le-am omorit. Infometarea le-ar putea aduce intr-o stare grava in
numai citeva zile”, spune doctorita Aurelia Taga, sefa sectiei
Recuperare Nutritionala. Parintii pentru care laptele si piinea sint
alimente mult prea scumpe pentru hrana de zi cu zi a propriilor
copii nu sint putini. Chiar daca accepta sa-si ia acasa copiii dupa
ce acestia ajung la greutatea normala, multi dintre micutii pacienti
revin la scurt timp in spital la fel de slabi si de anemici precum au
fost internati initial. Astfel saracia multor familii din judet transforma
sectia de spital intr-o cantina sociala pentru copii, unde hrana este
platita din asigurarile de sanatate. (Cezara DUTA)
