Fata care plinge cu un singur ochi

Liliana Grigoras, din Panciu, se afla, la doar 17 ani, intr-o situatie din care aproape ca nu vede nici o iesire. In urma unei lovituri la cap, tinara a suferit o dezlipire totala de retina, motiv pentru care a i-a fost extirpat ochiul sting. De parca n-ar fi fost de ajuns, in urma cu trei ani fetei i-a fost descoperita o tumora pe maduva spinarii iar in 2001 o alta, pe creier. Liliana a trecut in clasa a XI-a a Liceului „Ioan Slavici” din Panciu, doreste sa devina kinetoterapeut, insa pina atunci are mare nevoie de bani pentru inca o operatie la ochi si o proteza oculara.
Fara nici o indoiala, este o fiinta puternica. Are inca taria de a ignora nenorocirile abatute peste viata sa, pentru a face loc visurilor, planurilor de viitor. Are curajul sa spere si sa duca, atit cit este posibil, o existenta de adolescent normal. Are un grup de prieteni cu care isi imparte timpul liber, merge la scoala si, cu toate internarile prin spitale, a reusit sa incheie clasa a X-a cu medie peste 7,50. Liliana este o fata frumoasa, cu chip imaculat inconjurat de zulufi blond-roscati, luminat de zimbet inocent, de-a dreptul stralucitor chiar si sub albastrul clar al unui singur ochi… Celalalt i-a fost extirpat in septembrie 1990, cind fetita avea doar patru ani. In locul lui a ramas cavitatea sinistra, acoperita mereu de un pansament. „Avea patru ani cind s-a intimplat. A cazut la gradinita, s-a lovit la cap si la citeva zile nu mai vedea cu ochiul sting. Se intimpla in martie ’90 iar ochiul i-a fost extirpat in septembrie. I-a fost pus in cavitate un fel de plastic alb, apoi am facut o proteza la un spital. De atunci, in fiecare an am mers la control la Bucuresti”, a inceput sa povesteasca Tatiana, mama tinerei. Femeia a ramas vaduva de multa vreme si, cu toate ca avea trei fete de intretinut, a reusit sa cumpere o proteza oculara pentru copila ei. A costat peste 5,6 milioane lei, insa in februarie a.c. cea veche i-a fost scoasa pentru ca nu se mai potrivea si pusa alta. De aici a inceput necazul. „Nici nu am ajuns acasa ca proteza i-a iesit din cavitate. Nu stiu de ce. Ori nu a fost bine facuta ori organismul ei o refuza. De atunci sta fara nici un fel de proteza, doar cu pansamentul. Pleoapa de jos i s-a lipit de cavitate si acum trebuie din nou operata inainte de a i se pune alta proteza. Pina la sfirsitul acestei luni trebuie sa ajungem la Spitalul clinic de oftamologie, avem trimitere de la domnul doctor Bodolan catre doamna doctor Speranta Schmitz, dar nu stiu cum sa ne descurcam cu banii… Numai pentru un drum pina la Bucuresti ne trebuie cite un milion de lei, iar proteza va trebui din nou s-o platim. De unde sa mai iau iarasi 6 milioane de lei?”, spune mama Lilianei.
Femeia mai are acasa o fetita de 15 ani, bolnava de hepatita cronica si epilepsie. In plus, Tatianei i s-a mai depistat si un melanom malign in urma cu un an. Chiar daca a fost operata, a ramas insa cu frica in sin ca nu cumva cancerul sa revina. Iar la toate astea, se adauga si cele doua tumori, una la creier si una la maduva spinarii, descoperite de medici la Liliana, acum citiva ani. „Stam la bloc si traim cu toate din 900 de mii de lei pensia de urmas dupa tatal lor, pensia mea de boala de 1,4 milioane si cele doua alocatii duble primite de fete datorita handicapului lor. Daca am fi fost sanatoase poate ca ne-ar fi ajuns acesti bani, dar drumurile la Bucuresti, internarile, medicamentele, totul costa. Nu stiu cum sa ne descurcam sa ajungem luna aceasta la operatia la care a fost programata fata mea. Nu stiu nici de unde sa mai iau alti bani pentru proteza. Pina acum ne-am descurcat, dar de acum incolo nu stiu ce-o sa ne mai facem”, plinge femeia.
„Ori paralizeaza total, ori moare, ori traieste”
Prima tumora, cea de pe maduva spinarii, i-a fost descoperita Lilianei intimplator. In 2000 a fost trimisa la Spitalul „Elias” pentru efectuarea unor investigatii cu rezonanta magnetica. „Ne trimisesera pentru cap, nici nu banuiam ce-o sa urmeze. I s-a descoperit tumoarea pe maduva, de 2,5 centimetri. Am fost trimise la Spitalul Bagdasar, ne-am dus in 2001. Ne-a internat, Liliana a fost din nou supusa analizelor si i s-a descoperit si tumoarea pe creier. In 2002 medicii de la Bagdasar ne-au propus sa-i faca operatie pe maduva. Fara nici un fel de menajamente, un doctor de acolo mi-a spus ca «ori paralizeaza total, ori moare, ori traieste»! Va dati seama cit de tare ne-am speriat! La fel de repede cum a spus el asta, ne-am si facut bagajele si-am si plecat. Cit am mai avut ceva bani am facut tratament naturist si i s-a redus tumoarea la un centimetru. Acum am intrerupt si tratamentul, pentru ca nu mai avem nici un ban”, povesteste nefericita mama. Liliana ar fi trebuit sa inceapa demult sedintele de chimioterapie. Pentru copii, acestea se fac numai la Bucuresti iar mama ei nu-si poate permite sa o duca din 21 in 21 de zile acolo si sa o tina internata cite sapte zile, cit este necesar tratamentului cu citostatice. Urmarile au inceput sa se vada. Unul din bratele Lilianei a inceput sa amorteasca. „Nu mai simt asa de bine cu mina asta”, spune saracuta.
Pentru copii, proteza oculara se acorda gratuit!
Pentru moment, Liliana are nevoie stringenta de bani pentru operatia de refacere a cavitatii oculare. Apoi, va avea nevoie de proteza. Pentru ca legea ii da dreptul, a facut cerere ca sa obtina acest lucru, la Casa de Asigurari de Sanatate Vrancea. „De anul trecut am facut cererea, dosarul ne-a fost aprobat dar mereu ne-au spus ca trebuie sa mai asteptam, ca nu au pretul de referinta pentru asa ceva. Nu stiu daca altcineva in situatia noastra ar mai avea timp sa astepte”, spune, necajita, Tatiana. De mentionat ca in Monitorul Oficial din data de 12 iunie a.c., a fost publicat Ordinul ministrului sanatatii si familiei si al presedintelul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate pentru aprobarea preturilor de referinta ale dispozitivelor medicale destinate recuperarii unor deficiente organice sau fiziologice, in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate. Oricine poate afla citindu-l, ca o proteza oculara pentru copii nu costa absolut nimic!
Liliana isi ascunde suferinta cit poate, in spatele sperantei ca pina la urma totul va fi bine. Mereu alaturi a avut-o pe mama sa, care prin oricite nenorociri a trecut, a reusit sa-si pastreze curajul de a merge inainte. „Cind mi s-a pus mie diagnosticul de cancer, am tras speranta ca poate nu s-a darimat totul la noi…”, spune Tatiana, privindu-si fata. Obrazul adolescentei se umezise. Plingea incet, fara de veste, cu lacrimi grele, strivite intre genele singurului sau ochi… (Laura BREANA)