Strada Mare, paradisul saraciei

Cu zeci de ani in urma, strada Stefan cel Mare era cea mai populata din
oras: restaurantele erau pline cu oameni de vaza ai Romanului, atelierele
mestesugaresti aveau, in permanenta, clienti, sala de teatru era ocupata la
fiecare spectacol, iar cinematografele aveau salile pline si la matineu. Din
toate acestea, au ramas doar amintirile. Pentru cei tineri, strada Stefan cel
Mare este o zona a orasului unde mergi doar pentru a-ti cumpara electro-
casnice la mina a doua. Doua magazine mixte, cu oferte pentru oameni
saraci, functioneaza in case din care, in curind, vor ramine doar caramizile.
Gradina Restaurantului „1 Mai”, unde, pe vremuri, se stringea elita
orasului, a devenit depozit en-gros. Lasata in paragina, gradina
restaurantului este dezolanta. Casa Romascana este o cladire pustie.
Singurii care o pazesc cu strasnicie sint ciinii, iar cele doua masini din
curtea casei de vis-a-vis aduc aminte de vremurile in care „Lada” era
automobil de lux.
Cinematografele de pe strada Stefan cel Mare au pierit la doi ani dupa
Revolutie: „Flacara”, a ajuns depozit de electro-casnice, doar panoul
metalic de la strada amintind ca, odinioara, aici se stringeau sute de
spectatori. Cinematograful „Vasile Alecsandri” e doar o casa mare pentru
sobolani, avind lacat pe usi de aproape zece ani. Ultimul spectacol anuntat
la „Vasile Alecsandri” este cel al alegerilor prezidentiale din 2000, cind
Mugur Isarescu isi depusese candidatura. De atunci, au inceput sa dispara
si portiuni din panouri, numai bune pentru focul din soba unui sarac. „Nu
circulati, pericol de prabusire!”, avertizeaza inscrisul de pe blocurile din
beton ce blocheaza strada Stefan cel Mare. Doar prabusirea cladirilor va
convinge un Minister al Culturii sa aloce fonduri pentru restaurarea lor, ca
monumente de arhitectura ce amintesc istoria orasului sa poata fi
cunoscute de generatiile ulterioare. (Alex NISTOR)