Un batrin de 72 de ani este acuzat de infidelitate

In vreme ce unii batrini isi alina batrinetile leganind pe genunchi nepotii, doi
soti din localitatea Hociungi, comuna Moldoveni, au ajuns sa se urasca de
moarte dupa o casnicie de 43 de ani. Dupa ce in anul 2000 Ion si Maria
Dabija au hotarit sa rupa casnicia, mergind aproape in cirje in fata
judecatorului, acum, cei doi batrini, de 72 si 68 de ani, care locuiesc inca in
aceeasi casa, se acuza reciproc, printre altele de infidelitate.
„Cucoana, te salut!”
Pe Ion Dabija l-am gasit la locuinta sa din Hociungi. In timp ce barbatul
asculta un post de radio in odaita sa, femeia dadea cu vopsea balconul
casei. Ne-a intimpinat nedumerita si ne-a condus la barbatul ei. Inainte de
a ajunge la usa, a facut doi pasi inapoi si ne-a sfatuit sa batem noi la usa:
„Eu nu intru. Mergeti, ca-l gasiti acolo. Nu face nimic toata ziua”. Zarva din
curtea casei si galagia facuta de ciine l-au scos in pragul usii pe batrin. Si-a
pus ochelarii pe ochi si ne-a poftit in casa. „Am crezut ca ati uitat de mine.
Intrati, sa va spun tot necazul meu”, si-a inceput „cuvintarea” batrinul.
Odata intrati in casa, femeia a ramas in pragul usii, ezitind, parca, sa
paseasca in interior. Pina la urma, si-a facut curaj si a intrat in odaie. Cind a
vazut-o, batrinul s-a incins: „Asta este fosta mea sotie. Tot ce vedeti aici
este munca mea. Am muncit o viata intreaga si acum mi-a luat tot! Toata
viata ei a stat degeaba si nu a facut nimic. In 28 de ani, a lucrat doar sase
zile la CAP. Am si acte sa va demonstrez”. Pentru a se face mai
convingator, mos Ion a scos dintr-o geanta un brat de hirtii, pe care le-a
insirat pe masa. Si-a potrivit ochelarii si a scos o hirtie pentru a-si
demonstra afirmatiile. „Esti nebun! Eu n-am muncit, am avut grija de casa,
cind tu plecai cu saptaminile si nu te mai vedeam la fata”, a replicat batrina.
Pornirea acesteia a fost taiata scurt de interventia batrinului: „Tu esti
nebuna!. Eu am act ca sint intreg la minte”. Apoi, a scotocit iarasi prin hirtii
si a scos o adeverinta medicala pentru a demonstra ca este sanatos tun.
„Lasa, ca stiu eu cum ai primit hirtie aceea. E facuta dupa ureche. Tu tot
esti nebun!”, a insistat batrina. Profitind de calmul barbatului, Maria a
continuat mai aprins: „Nu ai muncit numai tu in gospodarie. Plecai cu
saptaminile la Cooperatie si nu calcai prin gospodarie. Eu ma ingrijeam de
tot, cind tu stateai si iti pierdeai vremea pe la una, de pe la Secuieni. Apoi,
veneai acasa si faceai mofturi la orice!”.
Atacul Mariei l-a enervat la culme pe batrinul revizor, care, dupa ce s-a
uitat amenintator la ea, a cazut in genunchi pentru a-si declara nevinovatia:
„Sa nu ajung sa mai ies pe usa daca-i adevarat! Tocmai ea vorbeste, care
imi cerea cite o suta de lei ca sa se culce cu mine!? Daca nu-i dadeam, imi
spunea sa merg la curve, ca la ea nu am ce cauta”.
Dupa ce si-a facut o cruce, batrinul s-a ridicat in picioare si a continuat sa-si
sustina nevinovatia: „Am muncit pentru tot ce vedeti aici. Plecam la lucru,
prin diferite sate, unde ma trimiteau cei de la Uniune, si nu-mi punea un ou
in geanta sau o nuca. L-am ajutat si pe baiat, cind s-a intors de la Brasov,
i-am dat bani si pamint sa se faca gospodar. Acum nu mai vorbeste cu
mine, pentru ca sta cu maica-sa in casa”. Domoliti cu greu, cei doi batrini
au acceptat sa spuna propria varianta cu privire la cauzele divortului.
Caietul cu datorii
Dupa o viata intreaga de munca impreuna cu sotia sa, cei doi batrini din
Hociungi si-au cladit o gospodarie in care au adunat de toate cele
trebuitoare la casa omului – pasari, animale, hambare cu cereale etc. Multe
dintre acestea sint revendicate, acum, de batrin. „Dupa o viata intreaga de
munca, am ajuns sa stau intr-o odaie, in frig, acoperit cu o plapuma rupta,
pe care au crescut copiii. Dupa divort, s-au impartit bunurile, dar nu s-a
respectat hotarirea judecatorilor. Ea a luat totul, iar eu nu am mai ramas cu
nimic. In plus, trebuia sa-i mai dau si bani din pensia mea. De cind s-a
intors baiatul de la Brasov, i-am dat bani sa se faca gospodar”, a afirmat
batrinul.
Apoi, a scos un caiet in care si-a notat,in ultimii ani, toate cheltuielile pe
care le-a facut cu cei din casa: „Am notat aici tot. Pina acum, le-am dat 52
de milioane de lei. Acum ma pun sa platesc curentul electric, chiar daca eu
nu am decit un bec”. Rasfoind prin caietul cu datorii, batrinul a observat ca,
intr-una din zilele ultimelor doi ani, ii daduse baiatului 6.000 de lei pentru a-
si lua un pachet de tigari. Imprumutul era notat in caiet. Observatia lui Ion a
deranjat-o pe fosta sotie, care l-a luat peste picior pe Ion. „I-ai dat bani de
tigari? Da’ de liturghie si de luminari nu i-ai dat bani? Cauta in caiet, poate
gasesti si asa ceva!”, rosteste, cu coltul gurii, batrina.
Prinzind curaj, aceasta continua: „De ce nu-ti amintesti cind ai venit acasa,
odata, baut, ai luat telefonul din priza, l-ai bagat in geanta si mi-ai spus la
revedere. Ai plecat fara sa te mai intereseze nimic de casa. Sa va spuna
baiatul cum l-a gasit ud si plin de glod, noaptea, pe cimp! Asta nu era om
cu care sa mai traiesti! Nu ma mai impac cu el niciodata. Ori este baut, ori
este plecat cu sorcova!”, si-a incheiat „atacul” batrina. Vazind ca nu prea o
scoate la capat cu acuzatiile sale, mos Ion a schimbat brusc subiectul.
Imparteala
Dupa ce Ion si Maria au divortat, cei doi batrini au convenit sa imparta
„frateste” toate bunurile din gospodarie. Asa s-a ajuns ca ei sa dea pe din
doua, printre altele, o tigaie de teflon, 8,6 metri patrati de placi de faianta,
citeva kilograme de lina de oaie, citeva scinduri, varza murata din butoaie
etc. Cu toate acestea, batrinul este in continuare nemultumit, pentru ca
imparteala nu s-a respectat: „Eu nu am decit aparatul de radio, un pat si o
patura. Nu mi-a dat perdelele ale bune si nici mobila pe care am cumparat-
o eu, din banii mei. Au ajuns sa-mi strice si culturile mele. Mi-au distrus
pepenii, rosiile, ardeii si castravetii. Mi-au dat cu erbicid pe ei si i-au ars. Ai
lor au crescut, iar ai mei s-au uscat”.
Ajunsa la capatul rabdarii, Maria si-a facut cruce si s-a apropiat de geam,
uitindu-se lung la cel care i-a fost sot aproape o jumatate de veac. „V-am
spus ca e nebun, acum vedeti si dumneavoastra. Baiatul a vrut sa-l ajute la
legume si el a refuzat. Acum, spune ca i le-a ars. Nici nu mai stie ce sa
spuna pentru a ne scoate pe noi vinovati. Nu ma mai impac cu el
niciodata!”, spune plina de naduf firava batrina, ai carei ochi albastri inca isi
pastreaza o licarire intensa. Apoi, a parasit odaia mergind sa-si termine de
vopsit balconul casei. (Bogdan GOTCA)