Primul tun privat antigrindină din ţară, la Iaşi

Un fermier ieşean a pornit propriul război cu grindina. Sistemul atigrindină “oficial” nu a putut împiedica grindina să distrugă, pe 21 mai, 15.792 ha de terenuri agricole, provocând pagube de 18,4 milioane lei, chiar în zona pe care ar fi trebuit să o apere. La 40 km de Iaşi, într-o zonă aflată în afara razei de acţiune a actualelor rachete antigrindină, un fermier s-a hotărât să se descurce singur. În locul rachetelor antigrindină, pe un deal din comuna Ciorteşti a răsărit un tun antigrindină. “Am văzut sistemul, mi-a plăcut idea şi am aplicat-o. Nu spun că e un sistem infailibil. Nu cred în miracole. Chiar producătorul spune că asigură o protecţie de 85-95%, nu totală. Dar asigură o protecţie bună la un preţ decent”, spune Horaţiu Titu.

Livada lui Titu din satul Şerbeşti ocupă 26 ha. Înfiinţată acum trei ani, livada cuprinde 10 ha de cireş, 4,35 ha vişin, 7 ha cătină, 1,42 ha zmeur, un hectar de mur şi 0,73 ha de coacăz. Toate, culturi rentabile, dar sensibile. “Astă iarnă, gerul a distrus o bună parte din mur. Într-o parte a îngheţat tot, la câţiva metri distanţă a scăpat fără nicio problemă. A fost vorba practic de modul cum circulă curenţii de aer”, a spus Florin Iacob, inginerul şef al fermei. Grindina a reprezentat a doua mare problemă a livezii. La o producţie de 5 tone la hectar, cu o valoare de piaţă între 10 şi 20 de lei pe kilogram, numai pierderea culturii de zmeur din cauza grindinei ar fi însemnat pierderi de peste 100.000 lei, echivalentul a şase salarii medii pe un an de zile. Actualul sistem antigrindină protejează doar zona Cotnari – Ruginoasa – Coarnele Caprei, în nord-vestul judeţului, extinderea lui spre zona viticolă de la Huşi fiind doar în stadiul de proiect. “Anul ăsta se prevede închiderea zonei Cotnari, cu punctele de lansare a rachetelor de la Valea Racului şi Maxut-Deleni. Când se va ajunge şi la Huşi, pentru a prinde şi sudul judeţului nostru, asta nu cred că ştie nimeni”, a precizat şeful Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Neculai Olariu. La grindina din mai, nici măcar zona Cotnari nu a fost protejată, pentru că Ministerul Agriculturii nu terminase încă licitaţia pentru desemnarea operatorului care să gestioneze sistemul de protecţie antigrindină şi care să furnizeze rachetele necesare. Acesta a fost desemnat abia la jumătatea lunii trecute, la mai bine de trei săptămâni după grindina care a făcut ravagii în judeţ. “În acest an am avut ghinionul să cadă grindina înainte să fie semnat contractul”, spunea Valerică Moldoveanu, şeful Centrului Antigrindină Moldova 1 din Dancu.

Plasele antigrindină erau mult mai scumpe

Sistemul de rachete antigrindină este eficient mai ales pentru exploataţii mari, cum sunt viile de la Cotnari sau Huşi. Pentru suprafeţe mici, aflate în afara razei de acţiune a rachetelor, cum este cazul fermei Hortifruct din Şerbeşti, o soluţie poate fi instalarea unor plase antigrindină. “La momentul respectiv ne-am făcut calculele. Plasa antigrindină costă cam 10.000 euro/ha. Montarea spalierilor pe deal, pentru instalarea plasei, ar fi fost foarte dificilă şi costisitoare. Tunul antigrindină ne-a costat 46.000 euro”, a spus Iacob. Un alt atu în favoarea tunului a fost însăşi amplasarea fermei. “Am făcut studii la momentul respectiv, legate de direcţia predominantă a vântului, de forţa lor etc. Plasa are eficienţă mai mare. Partea proastă, dincolo de costuri, este că dacă se rupe, îţi distruge şi plantaţia de dedesubt şi nu pierzi doar fructele”, a adăugat Titu.

Tunul antigrindină de la Şerbeşti a fost instalat în toamna anului trecut, fiind singurul din întreg judeţul. “Nu ştiu să mai fie unul similar în ţară. De altfel, numărul lui de înmatriculare este R001. Am mai văzut unul la Debreţen, în Ungaria, cel mai aproape de noi”, a spus Titu.

Unda de şoc sfărâmă grindina

Tunul constă într-un con din oţel de 6 m înălţime, la baza căruia se află o cameră în care se introduce acetilenă. Explozia acesteia produce o undă de şoc care sfărâmă grindina, bucăţile rezutate topindu-se înainte de a atinge solul. Exploziile sunt repetate la fiecare 7 secunde, pe o durată de timp stabillită de utilizator. Funcţionarea sistemului este asigurată de un panou fotovoltaic, care îl alimentează cu energie electrică. Declanşarea exploziilor de acetilenă poate fi comandată fie direct, fie prin telefon, de la distanţă, fie automat, dacă sistemul este cuplat cu un radar meteorologic. “Tunul funcţionează la 12V. Pentru mai multă siguranţă, pe lângă panoul fotovoltaic, am instalat şi o baterie obişnuită de maşină. Când am folosit sistemul, l-am lăsat să meargă cam o oră. Aici a plouat. La un kilometru, încă se vede cum a rupt grindina”, a spus Iacob. O butelie de acetilenă asigură funcţionarea tunului timp de o oră, timp suficient pentru a elimina pericolul reprezentat de un nor de grindină. În medie, costul de operare a tunului se ridică, conform site-ului producătorului, la 60 de euro pe oră. Faţă de pagubele pe care le poate produce grindina în acelaşi interval, suma este insignifiantă.

Dezavantajul principal al tunului este raza de acţiune relativ mică. Pentru a proteja podgoria de la Cotnari de exemplu ar fi necesare peste 20 de tunuri. Pentru o exploataţie mică însă, acesta este ideal. Un tun poate proteja aproximativ 80-100 ha. Practic, tunul din Şerbeşti a apărat de grindină şi culturile sătenilor din preajmă. “Mai greu este cu oamenii, până acceptă ceva nou. Când am instalat tunul, sătenii erau îngrijoraţi că nu va mai ploua deloc din cauza lui. Seceta îi îngrijora mai mult decât grindina. Când au văzut că plouă, apă în loc de gheaţă, n-au mai zis nimic”, a încheiat Iacob.

Proiectul Hortifruct

Proiectul fermei de la Şerbeşti a fost realizat cu fonduri europene, obţinute în urmă cu aproape patru ani. Terenul a fost cumpărat treptat, începând din 2005. Altă parte a fost luată în arendă. Cu 1,2 milioane euro a fost făcută plantaţia de pomi, asigurată irigaţia la rădăcina acestora, s-a cumpărat tunul antigrindină şi a fost construită o linie de sucuri naturale, cu o capacitate de 10 tone pe zi. “Fireşte, bani nu au ajuns. Oricum făcusem credit pentru cofinanţare. Am împrumutat vreo 500.000 lei. În total, cam 1,5 milioane euro a fost toată investiţia”, a explicat Titu. Producţia fermei îşi găseşte greu locul pe rafturile magazinelor. Preţul unei cutii de 3 litri de suc este de 15 lei, la poarta fermei. Pe piaţă ar ajunge 25 de lei, luând în calcul costurile de distribuţie, printr-o firmă specializată. “Am încercat să vindem în baruri, dar multe firme puternice au contracte de exclusivitate, deci nu poţi intra. Asta, chiar dacă toată lumea vorbeşte de promovarea produselor româneşti. Printr-o firmă de distribuţie, preţul creşte foarte mult. Am angajat un băiat pe care l-am scos la înaintare pe partea de distribuţie. Anul ăsta este mai greu. De la anul poate merge mai bine”, a concluzionat Titu.