Multiplele norme date în aplicarea acesteia fac ca personalul contabil să producă, să transmită (raporteze) și să stocheze (arhiveze) nenumărate asemenea documente, intitulate în diverse chipuri. Informatizarea contabilității s-a constituit într-o soluție demnă de luat în considerare pe acest plan. Nu contează că, pe termen scurt ori mediu, este relativ costisitoare. Presupune rezursă umană de calitate mai înaltă și logistică pe măsură. Dar pentru că adesea instituțiile dar și anumite companii sunt supuse auditării, să vedem cum stau și aici lucrurile. Un ansamblu bine închegat de norme, fie ele naționale ori europene, dublat de un sistem recunoscut de standarde în materie, a determinat ca organizarea și exercitatea auditului, în variatele sale forme, să aibă loc defel mai prejos decât în unele state avansate.

Dacă ne referim la auditul public extern, cel ce revine Instituției Supreme de Audit (ISA/Curtea de Conturi), progresul înregistrat aici în ultimii ani este unul cât se poate de evident. Luând în considerare doar un obiectiv instituțional – cel legat de digitalizarea activității ISA, realizările sunt dintre cele mai benefice. În contextul activității curente, caracterizată de un flux uriaș de informații, instrumentele digitale introduse chiar înainte de debutul pandemiei, permit acum culegerea operativă a datelor și realizarea analizelor în termen oportun. Flexibilitatea indusă face ca beneficiarii activității ISA să primească rapoarte de bună calitate și în timp util.

Cu certitudine, cazurile când recomandările destinate decidentului auditat ajung la acesta când termenele de prescripție (demult scurse) îl țin legat de mână, vor fi tot mai puțin posibile. Este clar, în acest proces crește și rolul activ al entităților auditate, acestea trebuind să-și partajeze informațiile de natură financiar-contabilă și nu numai, dar și accesul auditorilor la sistemele lor lucru. Însă nu trebuie neglijată o altă gamă de avantaje atribuite digitalizării auditului, și anume cea legată de consumul materialelor de birotică. Este ușor de imaginat că auditând un număr mare de entități publice (în România există 13.192 instituții și diverse alte entități ale statului), respectivul consum era cât se poate de apreciabil. Pe ușor, o singură misiune de audit, de la materializarea raportului specific la cea privind documentele de lucru și probele necesare, presupunea utilizarea câtorva topuri de hârtie.

Astăzi, poate doar câteva zeci de file. Forma letrică o mai îmbracă numai actele bilaterale, restul (grosul probatoriului) constitundu-l documentele electronice. În termeni aproximativi, doar la acest capitol, consumul se reduce de măcar zece ori. Este adevărat, în schimb, pe fondul manifestării dezideratului eficientizării auditului public extern din perspectiva arătată, acționează încă unii factori defavorizatori. Localizați cu precădere la nivelul entităţilor auditate, aceștia derivă mai ales din lipsa/insuficiența personalului de specialitate. Cu certitudine, surmontabili în viitor, acum încă își pun sever amprenta (și) asupra relației cu ISA.