Lansarea sub ape

Lansarea candidaturii la prezidenţiale a lui Victor Ponta în mijlocul catastrofei inundaţiilor ne-a întredeschis o secundă parametrii viitorului său mandat: un scenariu grotesc al propagandei, o pervertire a rostului compasiunii, o instrumentare a deznădejdii pe care doar comuniştii în manualele lor de manipulare reuşeau să o pună în aplicare cu atâta tenacitate.

Pentru a înţelege cum gândeşte PSD şi cum îşi exercită puterea în interesul politic personal, nu al poporului, nu trebuie să luăm ca reper derizoriul birocratic, adică să numărăm „aproximativ doi morţi” împreună cu ministrul Gabriel Oprea, ci să analizăm bula ministrului Cercetării Mihnea Costoiu: „Apa la români se spune că aduce noroc la un eveniment şi eu cred că va aduce şi premierului şi PSD”.

După vorba esopică a ministrului, cu cât apele ar fi fost mai mari, cu atât succesul candidatului PSD mai sigur. Cu cât inundaţiile mai devastatoare, cu atât victoria în alegeri mai zdrobitoare. Dacă Potopul lui Noe ar fi lovit România, ministrul Costoiu ar fi ţopăit de fericire, sigur pe el că partidul şi-a asigurat supremaţia naţională pe o mie de ani.

Aşadar, prioritatea zilei de 29 iulie 2014 nu a fost dezastrul care a lovit comunităţi întregi, ci a rămas evenimentul lansării la prezidenţiale, în funcţie de care s-au raportat furiile naturii sau tragediile umane. Ele au fost subsumate automat unui ritual de putere, unui mod de citire a realităţii, în care aşteptările oamenilor de la guvernare au fost fatalmente răsturnate. Am văzut, de fapt, care sunt aşteptările candidatului Ponta de la naţiune, natură şi destin, adică prostia, apa şi norocul.

La sfârşitul zilei, o minimă decenţă şi respect faţă de tragedia de pe valea Lotrului ar fi impus întoarcerea autocarelor cu miile de delegaţi ai PSD ajunşi la Craiova. Dar programul lor de o zi a fost mai important decât pierderile bunurilor de-o viaţă ale altor câteva sute de familii. La sfârşitul zilei, nu s-a văzut responsabilitatea premierului, ci poza prezidenţiabilului în mijlocul sinistraţilor. Am spune că tragediile inundaţiilor se repetă în fiecare an, dar niciodată parcă guvernanţii n-au îndrăznit să-şi gătească mireasa şi să cheme lăutarii în mijlocul slujbelor de înmormântare. Dacă ministrul Costoiu ar mai cerceta prin cărţile de înţelepciune populară, s-ar îngrozi ce se spune despre asemenea petreceri.