Simptomele banale ascundeau o boală devastatoare: De la slăbiciune ori senzaţie de vomă la cancer cu metastaze

Pacienţii spun că nu şi-au dat seama când organismul a început să dezvolte celulele canceroase, pentru că nu au avut dureri, dar s-au trezit deodată că nu mai au putere, că ameţesc sau că tot ce mănâncă le cade greu. După câteva analize, au fost îndrumaţi către IRO pentru continuarea investigaţiilor, iar aici diagnosticul a căzut peste ei ca o ghilotină. Însă au înfruntat frica şi cu ajutorul familiei, psihologului şi medicilor au început schema de tratament, şedinţele terapeutice, şi au aşteptat ca situaţia să se îndrepte.

Pentru Ana, o femeie de 61 de ani din Bacău, diagnosticată cu cancer la sân, vestea a fost cumplită şi a obligat-o să-şi reorganizeze viaţa, să se mute la Iaşi mai aproape de medicii curanţi şi să se retragă cel puţin un timp de la serviciu. „Am făcut şedinţe de terapie, am trecut prin şocul căderii părului şi al unghiilor şi am găsit forţa să merg mai departe pentru că de la început m-am gândit că vreau să înving boala. Am vrut să mă simt normală, şi atunci după intervenţia de mastectomie am optat pentru protezarea sânului“, a spus pacienta.

Ana a împlinit deja un an de când face tratamentul cu citostatice pentru înlăturarea oricărui dubiu că celule canceroase vor reapărea după intervenţia de extirpare a sânului şi mai are încă patru până la îndeplinirea schemei terapeutice stabilite de medici.

Ioan a ajuns târziu la spital, când tumoarea deja se răspândise în corp şi nu mai putea fi oprită. Dorohoianul în vârstă de 65 de ani a venit la IRO la îndrumarea doctorilor de la Spitalul „Sfântul Spiridon“. Ajunsese la ei din cauza unor dureri puternice de stomac care erau însoţite de senzaţia de vomă permanentă, iar după câteva analize, medicii i-au spus că ei nu îl pot ajuta foarte mult şi că cel mai bine este să se interneze la IRO, pentru că în secţia de paliaţie durerea poate fi remediată. „Am stat internat în două ture, o dată şapte zile şi acum 12. Pe mine mă hrănesc cu perfuzii. Nu pot să iau nimic în gură, pentru că mi se face rău. Când aduc infirmierele mâncarea în salon, mi se face poftă, dar nu mănânc. Îmi acopăr faţa cu cearceaful şi înghit în sec“, a spus pacientul.

Maria, o femeie în 56 de ani diagnosticată cu cancer la plămân, spune că boala a înşelat-o, a făcut-o să creadă că e anemică şi răcită, şi abia după aproape un an de la apariţia simptomelor a ajuns la medic. „Nu pot spune că îmi era rău la început. Oboseam, mă simţeam sleită de puteri şi nici poftă de mâncare nu aveam, dar am crezut că e o lipsă de vitamine, nicidecum cancer“, a spus femeia care a aflat în urmă cu o lună că are pe plămânul drept o tumoră de câţiva centimetri. Acum, Maria aşteaptă să fie programată la operaţia de extirpare a zonei afectate şi speră că boala nu va reapărea peste câtva timp, aşa cum a mai auzit pe la alţi pacienţi.

„Pe plan mondial, cancerul tinde să devină principala cauză a deceselor, să ajungă astfel pe locul I şi să înlocuiască actualul deţinător al primei poziţii, bolile cardiovasculare. Situaţia din România se apropie de această ipoteză, însă încă nu s-a ajuns la un astfel de stadiu. Pacienţii noştri cu cancer ajung în atenţia medicilor în stadii avansate şi mai rar în stadii precoce. În societăţile dezvoltate, raportul cazurilor înregistrate este de 30% cancere avansate şi 65-70% cancere precoce. În România, raportul este invers: 60% cancere avansate, care ajung în spital abia atunci când pun probleme serioase, şi 30% în stadii precoce“, a precizat conf. dr. Lucian Miron, şeful Secţiei de Oncologie de la Institutul Regional de Oncologie.