Am intilnit de-a lungul timpului multe interpretari ale rolului managerului intr-o organizatie. Daca intrebi proprietarii afacerilor iti vor spune ca rolul managerilor numiti este aceea de a avea grija de patrimoniul pus la dispozitie. Daca intrebi angajatii iti vor spune ca rolul lui este acela de a crea conditii de munca cit mai bune angajatilor. Furnizorii iti vor spune ca rolul managerului unei firme client este acela sa plateasca facturi cit mai mari si cit mai repede. Clientii vor considera ca managementul unei societati furnizor are ca principala grija sa satisfaca cit mai complet si mai ieftin nevoile clientilor. Pe linga aceste categorii interesate de activitatea unei firme condusa de un manager mai exista si altele care ar putea sa aiba asteptari legate de felul in care se face managementul: societatea pe ansamblu – sa fie create cit mai multe locuri de munca, studentii din domeniu de activitate al companiei – sa fie create conditiile pentru a face practica la societatea respectiva, organizatiile guvernamentale – sa fie respectate normele elaboarate de ele (normele impuse de legislatia muncii, cele de mediu etc.) iar organizatiile nonguvernamentale sa sponsorizeze eventualele proiecte din aria lor de competenta.

Cine are pina la urma dreptate si ce ar trebui sa ne asteptam de la un manager profesionist? Oarecum paradoxal este faptul ca  nici unul nu are in mod absolut dreptate si totodata toti spun un adevar. Daca managerul ar avea doar grija de patrimoniu proprietarilor ar fi administrator, daca s-ar preocupa doar de conditiile de munca ale angajatilor ar fi lider de sindicat, daca ar reprezenta doar furnizorii, nu ar mai putea sa satisfaca cerintele de pret ale clientilor si invers daca ar reprezinta doar clientii si ar pune presiune pe furnizori s-ar putea sa piarda contractele cu acestia. Daca se preocupa doar de creare de noi locuri de munca sau de respectarea normelor diferitelor agentii, devine in esenta functionar public si nu manager de companie.

In realitate, managerul trebuie sa faca toate aceste lucruri fara sa exagereze in nici o directie. El trebuie sa ia decizii cu privire la toate aceste asteptari ale categoriilor interesate astfel incit sa maximizeze plusvaloarea adusa tuturor acestor categorii si nu numai uneia dintre ele. La prima vedere pare o misiune imposibila pentru manager sa raspunda tuturor acestor cerinte. Vazut in mijlocul tuturor acestor asteptari legate de activitatea sa, managerul poate parea un artist de circ care jongleza cu o multime de bile fara ca nici una sa-i scape. Pentru a putea raspunde tuturor acestor cerinte, de-a lungul timpului managementul s-a fundamentat ca stiinta cu reguli si principii clare si au aparut oameni pregatiti sa jongleze cit mai bine cu toate aceste “bile”.

Faptul ca sint pregatiti nu inseamna ca nu mai scapa niciodata nici o bila, cum s-ar astepta unii, ci doar ca au probabilitatea sa mentina in miscare bilele un timp cit mai lung si in situatii din cele mai diverse.  Cu cit practica mai mult si cu cit se pregatesc mai mult cu atit au sansa sa faca lucruri din ce in ce mai spectaculoase si mai diverse. Din pacate, fiind atractiv si dind impresia de simplitate multi incearca sa jongleze fara sa fie pregatiti sa faca acest lucru si fara a se antrena continuu. Nu este de mirare ca atunci se trezesc in mina doar cu una-doua bile pe care le stapinesc mai bine, iar celelelate bile sint pe jos. Personal sper sa intilnesc in viitor cit mai putini artisti amatori in managementul local si cit mai putine bile pe jos. Asta ar imbunatati semnificativ mediul economic local.