Dopati moral

La citeva zeci de ore de la inchiderea a ceea ce a fost numita "Cea mai frumoasa Olimpiada" a tuturor timpurilor, este greu de apreciat daca participarea romanilor la Jocurile Olimpice a fost una de succes sau dimpotriva. Privind rezultatele in sine, putem spune ca palmaresul romanesc la Sydney, cu 26 de medalii, dintre care 11 de aur, este unul exceptional, tinind cont ca el este intrecut doar de cel realizat la Jocurile Olimpice din 1984. Cum acea Olimpiada, de la Los Angeles, s-a desfasurat in conditii speciale, lipsind marea majoritate a tarilor socialiste, in frunte cu URSS si RDG, putem spune ca acum, in Australia, romanii si-au batut toate recordurile in ceea ce priveste participarea la JO.
Faptul ca in clasamentul pe natiuni am ocupat un senzational loc 11, inaintea Spaniei, Canadei, Japoniei ori Suediei, si am mers "umar la umar" cu Germania, Marea Britanie si Olanda, tari cu o deosebita traditie olimpica, nu poate decit sa ne bucure. Satisfactia este cu atit mai mare cu cit conditiile de pregatire si stimulentele financiare ale sportivilor romani sint mult inferioare celor de care dispun adversarii lor, cei impotriva carora au concurat si pe care de cele mai multe ori i-au invins la Sydney. Nota bene, la Olimpiada australiana, am cucerit medalii nu numai in sporturile in care eram considerati o forta, precum canotajul, gimnastica si kaiac-canoe, ci si la atletism, tir, box, ba chiar am produs mari surprize la judo, scrima si mai ales natatie.
Din pacate, acest adevarat "miracol" romanesc al sportului, exemplificat perfect de cazul brailencei Diana Mocanu, care a devenit dubla campioana olimpica de natatie venind dintr-o tara care are doar doua piscine de concurs, mai putine decit intr-un singur cartier din Sydney, a fost trecut in umbra de scandalurile de dopaj care au izbucnit in jurul delegatiei noastre. A fost mai intii cazul halterofililor Ciharean si Mateas, depistati pozitiv chiar la sosirea in Satul Olimpic si a caror suspendare din concurs era cit pe-aci sa atraga dupa sine eliminarea intregii delegatii romanesti de la Jocurile Olimpice. Apoi, absurda intimplare careia i-a cazut victima Andreea Raducan, poate una dintre cele mai merituoase campioane ale acestor Jocuri Olimpice, nevoita sa returneze medalia de aur pentru simplu fapt ca luase o pastila contra racelii. Nu in ultimul rind, cazul atletei Mihaela Melinte, campioana mondiala la aruncarea ciocanului, care a fost impiedicata in ultimul moment sa intre in concurs fiind suspectata de dopaj, a facut ca asupra intregii delegatii olimpice a Romaniei sa se arunce anatema: "Ei sint dopati!"
In razboiul aspru si fara sentimentalisme deschis de Comitetul Olimpic International impotriva dopajului, razboi purtat dupa regula "pedepseste si apoi intreaba-te daca a fost cu adevarat vinovat", victima a cazut intreaga grupare de sportivi romani prezenti la Sydney, care nu au mai putut, din acest motiv, sa-si savureze cum se cuvine victoriile sau chiar au ratat cucerirea altor medalii. Din pacate, ne este frica de faptul ca aceasta stare de lucruri va continua si la urmatoarele competitii de importanta internationala, Campionate Mondiale ori Europene, unde sportivii romani vor fi priviti cu suspiciune si la prima banuiala ca ar fi in neregula din punct de vedere al dopajului vor fi sanctionati cu o severitate maxima. Este o stare de lucruri careia nu ne vom putea sustrage si pe care o vom putea "ingropa" in timp doar printr-o selectie riguroasa in rindul celor pe care ii vom trimite sa ne reprezinte la marile competitii, evitind orice posibil caz de doping. Fie el si cu pseudo-efedrina…
Pe de alta parte, necazurile cu care s-au confruntat sportivii romani la Sydney au si partea lor buna. Cistigind un sac de medalii si demonstrind ca sint niste adevarati invingatori, in ciuda presiunii psihice care a apasat asupra lor, campionii nostri si-au cistigat pretuirea pe care o meritau in rindul oamenilor simpli de acasa. Solidaritatea sociala de care au dat dovada romanii cind au iesit cu mic, cu mare in strada pentru a o sustine pe Andreea Raducan, primirea triumfala de care s-a bucurat Diana Mocanu la intoarcerea in Braila, miile de mesaje de incurajare trimise in Australia pe adresa sportivilor nostri demonstreaza ca abia acum am invatat sa ne iubim si respectam cu adevarat marii sportivi. Am invatat ca merita sa iesim in strada si sa ne bucuram nu doar pentru o calificare a echipei nationale de fotbal la Campionatul Mondial, ci si pentru un titlu olimpic la cal cu minere ori o medalie de aur a canotoarelor noastre. In aceasta "stiinta" a pastrarii si pretuirii marilor campioni se afla secretul viitoarelor succese ale sportului romanesc si al provocarii lansate marilor tari ale lumii pentru urmatoarea Olimpiada, cea de la Atena, de peste patru ani. (Ion TEODOR)