Caută 
5 MIN
Dintre numeroasele comentarii primite de la cititori pe marginea cazului Universitatii "Spiru Haret", unul mi-a atras atentia printr-o observatie de mare bun simt: "Intr-o lume normala, afirmatia lui Geoana ar fi insemnat inceputul sfirsitului, sinuciderea sa politica fara drept de apel!". Mesajul, care, deloc intimplator, venea de la un roman din strainatate, mai precis din Statele Unite, facea trimitere la afirmatiile facute de Mircea Geoana, liderul si in acelasi timp candidatul prezidential al PSD, care ii reprosa iritat Ecaterinei Andronescu ca "a actionat fara sa informeze partidul pe acest subiect". Ministrul Educatiei anuntase, joia trecuta, ca diplomele absolventilor programelor de studii neautorizate din cadrul Universitatii "Spiru Haret" (ca si ale altor universitati private aflate in aceeasi situatie) sint nule, dar ca acestea vor fi totusi recunoscute daca intr-o perioada de 5 ani titularii acestora sustin si promoveaza un examen de validare la o alta institutie de invatamint superior, costurile acestui examen urmind sa fie suportate de Universitatea "Spiru Haret" din taxele incasate de la studentii in cauza.
Cu alte cuvinte, in opinia presedintelui PSD, o masura care nu facea nimic altceva decit sa puna in aplicare niste prevederi legale nu doar lipsite de ambiguitate, dar si pline de bun simt trebuia mai intii autorizata de partid. Iar faptul ca Ecaterina Andronescu nu a facut-o a stirnit o adevarata furtuna interna in PSD. Iritate, voci "din teritoriu" dar si "de la centru", precum Marian Vanghele, care pe la 33 de ani inca se lupta cu bacalaureatul, au cerut ca ministrul sa dea socoteala. S-a speculat chiar la un moment dat ca s-ar putea merge pina la retragerea sprijinului politic, deci la demisia d-nei Andronescu din guvern, dar e putin probabil ca se va ajunge atit de departe. Nu de alta, dar turnura pe care a luat-o intre timp scandalul nu pare sa fie deloc in folosul partidului. Cert e insa ca subiectul cu pricina este punctul principal de pe agenda Biroului Permanet National al PSD de astazi, unde in mod normal nu ar fi trebuit sa ajunga niciodata, iar pina la urma testul final va fi daca Ordinul de Guvern care a stirnit toata aceasta involburare va mai fi emis sau nu.
Ceea ce pare straniu, aproape de neinteles in alta parte, se vede altfel la noi. Dl. Geoana nu-si va pierde, cu siguranta, functia, va candida in continuare la alegerile prezidentiale din toamna, va continua sa dea lectii de moralitate altora si, ceea ce e probabil cel mai trist, nici nu va fi sanctionat prea tare de electorat. Cazul "Spiru Haret", cu toate ramificatiile sale politice si legale, e simptomatic din multe puncte de vedere pentru contextul mai larg al situatiei generale din Romania. In primul rind, e o expresie neechivoca a degradarii la care s-a ajuns in spatiul invatamintului universitar autohton. De ani si ani de zile, sub ochii ingaduitori ai clasei politice dar si ai elitei intelectuale si academice, care nu a luat decit rareori o pozitie publica in acest sens, Marian Bondrea, un fost activist de partid comunist, a pus pe picioare o adevarata fabrica de diplome, care a ajuns in prezent sa inmatriculeze 312 mii de studenti, adica 2/3 din totalul celor din Romania ! O "intreprindere" care ruleaza peste 100 milioane euro pe an, cu un beneficiu estimat la 35-40 milioane euro. Multi bani si multe interese. Laudind gestul Ecaterinei Andronescu, seful Comisiei prezidentiale pentru invatamint, Mircea Miclea, a explicat cum s-a putut extinde exploziv aceasta adevarata "cangrena universitara". "In cazul «Spiru Haret», trebuie sa recunoastem si faptul ca interesele sint transpartinice, multi functionari publici, de toate culorile politice, numarindu-se printre absolventii care s-ar trezi cu diplomele de licenta in aer!".
Dar nu e doar atit. In ghemul de interese vom gasi atit profesori-politicieni care cistiga bani grei la "Spiru Haret", cit si multe canale media care s-au bucurat in timp de sume consistente de publicitate injectate de mega-buticul universitar. Asa intelegem si de ce un subiect ca acesta, cu implicatii politice, financiare si legale semnificativ mai serioase decit cazul Ritzi, de exemplu, este tratat cu o ardoare invers proportionala de aprigii jurnalisti-moralisti care populeaza generos ecranele televizoarelor. Si sa nu uitam banii pompati direct sau indirect in campaniile electorale. Reactiile vehemente din PSD fata de initiativele d-nei Andronescu sint, intre altele, expresia unor legaturi de lunga durata dintre partid si institutia fondata de Marian Bondrea, un apropiat al lui Ion Iliescu.
Ar fi insa naiv sa vedem situatia de la Universitatea "Spiru Haret" drept una singulara. E plina Romania de tot felul de alte buticuri universitare private, dar si de facultati de stat artificiale, inventate prin tot felul de localitati doar pentru a gidila orgoliul local si a oferi titluri universitare a la carte. Dupa cum e plina tara si de multe alte aranjamente de afaceri pentru care se obtin prin consiliile locale largi majoritati transpartinice: pavele pe trotuare care trec prin padure, linii de tramvai de care nu era nevoie sau concesionari de parcari pe sume de nimic. Pe care "presa libera si independenta" le infiereaza sau nu, selectiv, dupa interese, calcule politice sau umori. In timp ce omul de pe strada bombane, se declara scirbit de toti si de toate, dar in final la alegeri pune stampila pe marii mafioti politici locali, care se vad astfel alesi sau realesi plebiscitar din patru in patru ani.
In al doilea rind, situatia de la "Spiru Haret" ilustreaza intr-un sens mai general deficitul semnificativ de interes pentru promovarea reformelor, altfel decit in termeni generici. D-na Andronescu a realizat probabil in aceste zile cit e de greu nu doar sa faci reforma in aceasta tara, ci chiar sa si aplici legea. Cei care chiar iau in serios ideea de reforma, precum in trecut Monica Macovei in Justitie, sint atacati virulent din toate azimuturile. Sint discreditati, etichetati drept scandalagii, maculati in spatiul public, adesea sub privirea nepasatoare si "scirbita" a omului de pe strada care conchide filosofic ca "se cearta intre ei". Formidabile retele de interese se mobilizeaza imediat, activind de regula si un adevarat desant mediatic. Cel mai simplu si mai comod e sa nu faci nimic, dar sa vorbesti frumos si cu patos despre nevoia de reforma in general, despre interesul public, despre binele "tarisoarei". De partea cealalta, e la fel de comod sa arati cu degetul catre clasa politica, in corpore, considerind-o unicul vinovat pentru tot ceea ce se intimpla. Ignorind cu sau fara buna stiinta faptul ca ea nu este altceva decit expresia realitatilor din societatea romaneasca in ansamblu. A lipsei de repere si de valori pe care o intilnim peste tot in jurul nostru.
