Lantul slabiciunilor

Fotbalul romanesc traverseaza o perioada foarte grea la nivelul reprezentativitatii sale pe plan international, perioada care nu putea fi anticipata dupa participarea (totusi) buna de la Campionatul European din vara. Inlocuirea lui Emeric Ienei cu Loti Bölöni nu a adus dorita intinerire a lotului reprezentativ, chiar daca la nivel declarativ ea s-a produs. Mai mult, nu s-a inregistrat nici o crestere calitativa si de eficienta a jocului "tricolorilor", ba dimpotriva, iar dovada stau victoria chinuita in fata Lituaniei si infringerea grea cu Italia.
La toate acestea se adauga moartea aproape neverosimila a unuia dintre cei mai promitatori jucatori ai noii generatii, Catalin Hildan, survenita intr-un moment in care echipa campioana, Dinamo, traversa un moment foarte dificil, nascut din disputa orgolioasa intre conducatorii clubului si antrenorul Cornel Dinu. La fel de neverosimil, la doua zile dupa ce Hildan a fost coborit in groapa, s-a intimplat un lucru fara precedent in fotbalul romanesc: antrenorul care fusese concediat in urma cu o saptamina, din cauza lipsei de rezultate, a fost readus la echipa, la insistentele jucatorilor!
Chiar daca pare o concluzie deplasata, derapajul evident al fotbalului romanesc atit la nivel de cluburi, cit si la nivelul echipei nationale isi are radacinile tocmai in tragedia lui Hildan si in bizarele permutari petrecute la Dinamo, considerata in urma cu citeva luni cea mai valoroasa si de viitor echipa a momentului.
S-a batut mult moneda pe faptul ca Hildan ar fi putut fi victima unui nebulos tratament cu medicamente neindicate sau chiar a dopajului, dar probabil a fost vorba doar de o nefericita trimitere la recentele cazuri inregistrate la Sydney, trimitere fara fond. Mai degraba ar trebui sa ne gindim ca Hildan s-a dus dintre cei vii pentru ca i s-a cerut sa faca performanta precum profesionistii din Vest si a fost tratat ca un fotbalist din Romania. Altfel spus, si-a autoimpus un program de pregatire, antrenamente si jocuri asemanator oricarui jucator de la o echipa precum Real Madrid sau Milan, dar nu i s-au asigurat aceleasi conditii pentru a putea suplini acest efort. Fotbalistii oricarei echipe europene puternice sint crescuti de la virsta junioratului cu un anumit regim de alimentatie, foarte strict, dar eficient, cu vitamine calculate la miligram, cu controale medicale periodice foarte amanuntite si asigurinduli-se in orice moment o asistenta sanitara de cel mai competent nivel. De cite din toate acestea a avut parte bietul Catalin, de la opt ani, cind a inceput fotbalul, si pina la 24, cind a inchis ochii pe gazon? Din pacate, este cazul tuturor fotbalistilor nostri, carora li se cere sa faca inalta performanta, dupa ce timp ce 10-15 ani, in perioada de crestere si formare, n-a stiut nimeni ce-au mincat, cum s-au odihnit, ce medicamente au luat. Din pacate, nu e exclus ca, dupa cazurile Vrabioru si Hildan, sa se mai produca si alte asemenea nefericite accidente, pina cind toti fotbalistii romani (macar cei din prima divizie) nu vor fi supusi unui control medical amanuntit si de durata, care sa urmareasca evitarea oricaror asemenea posibile accidente tragice in viitor.
In ceea ce priveste mult mediatizata izgonire a lui Cornel Dinu de la Dinamo, urmata de un val de "sageti otravite" trimise de ambele parti una catre cealalta, apoi de o neasteptata revenire a sa pe banca tehnica a campionilor, este cea mai elocventa situatie pentru starea de lucruri care domneste in fotbalul nostru. Daca echipa care isi crease imaginea de a fi cea mai serioasa si profesionista din campionatul nostru isi permite astfel de "mutari" fara noima, urmate de contra-mutari la fel de bizare, facute pe considerente sentimentale, ce putem astepta de la celelalte cluburi?
Fotbalul romanesc se duce la vale nu atit din cauza lipsei de talente ori a resurselor materiale, cit datorita lipsei de seriozitate si preocupare. Cind vom intelege ca si in fotbal deciziile se iau dupa o lunga perioada de gindire, la fel ca in politica, si nu instinctual, cind vom fi constienti ca un fotbalist este la fel de important la 15, la 18 sau la 20 de ani, la fel ca si la 25, cind vrei sa-l vinzi, poate ca nu vom mai merge sa facem figuratie in fata Italiei… (Ion TEODOR)