Motoceii SRI-ului

Din pacate, Ticu Dumitrescu avea dreptate: legea accesului la dosarele Securitatii este inoperanta. Unul din motivele pentru care initiatorul legii nu-si mai recunostea paternitatea fata de forma finala luata de actul legislativ dupa trecerea prin Parlament era ca arhivele ramin in custodia actualelor gestionare: SRI, SIE, MAE etc. Ticu Dumitrescu insista ca, in Germania, legea Gauck este operanta tocmai pentru ca arhivele STASI au trecut in gestiunea organismului insarcinat cu studierea lor.
Recentul protest al Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) fata de sicanele SRI arata ca problema accesului direct la arhive este una esentiala. Membrii Colegiului, dorind sa aplice legea dosarelor pentru candidatii din turul doi la primariile din marile orase, s-au trezit ca lipsesc dosare pentru informatori notorii sau ca dosarele furnizate de SRI sint masluite (prin sustragerea sau adaugarea de pagini). Acesta nu este singurul necaz al CNSAS. Practic, inca de la infiintare, acum trei luni, Colegiul tot are probleme. Intii a fost problema banilor. Apoi, a intervenit problema sediului, care nu este rezolvata nici acum. Semnarea protocoalelor de colaborare cu detinatorii de arhive este o alta chestiune dificila. Iar in curind se va pune din nou problema banilor pentru dezvoltarea structurii CNSAS in Bucuresti si in capitalele de judet. Inca un amanunt foarte important: dovada adusa ca unii candidati la Primaria Capitalei au comis fals in acte publice nedeclarindu-si legaturile cu Securitatea nu a produs nici un efect, nici unul dintre organele in drept nesesizindu-se. Este un precedent care va conta. Membrii Colegiului nu numai ca sint sicanati de institutiile cu care ar trebui sa colaboreze, dar se si simt urmariti de SRI. Toate acestea se intimpla fara ca, in mod real, CNSAS sa beneficieze de un sprijin politic eficient.
In aceasta poveste, Legea dosarelor este prima sursa de neajunsuri. Prevederile ei generale ar putea produce efect doar daca ar fi intimpinate cu buna credinta si spirit cooperant. Asa cum se vede, nu este cazul atitudinii SRI. Serviciul condus de Costin Georgescu (pe care ne-am grabi daca l-am considera "omul presedintelui") se prevaleaza, in plus, de Legea secretului de stat care ii permite sa decida singur ce este si ce nu este secret. Sfera "interesului national" definita de lege este atit de larga incit aproape orice document poate ramine ascuns daca SRI decide astfel. In cazul legii dosarelor, in materie de acces la arhive se spune doar ca CNSAS trebuie sa beneficieze de acces deplin la dosare. SRI a si speculat amanuntul: acces deplin nu inseamna acces direct. Aceasta este si principala problema care sta in calea semnarii protocolului de colaborare cu SRI. Costin Georgescu doreste ca CNSAS sa detina doar dreptul de a solicita informatii de la SRI, fara a avea posibilitatea sa consulte direct arhivele si cartotecile. Lucru pe care Colegiul nu il poate accepta avind in vedere cele intimplate deja.
Problema este ca, in cazul unor servicii secrete, nici o lege nu poate fi pe deplin operanta daca serviciile in cauza nu sint dispuse sa fie transparente si cooperante. Intotdeauna poate aparea un argument, imbracat frumos in ambalajul "cauzei nationale", care sa impiedice scrutarea abisurilor serviciilor. Este un fapt, in acest moment, ca Parlamentul s-a dovedit ineficient in controlul SRI. Comisia parlamentara insarcinata cu controlul activitatii SRI este plina de personaje obscure care se multumesc cu rapoartele extrem de generale, prolixe uneori, prezentate de SRI. La prezentarea raportului de anul trecut, parlamentarii jubilau ca SRI a anuntat ca a lasat-o mai moale cu pericolul unguresc si ca se va concentra pe chestiuni economice. Fapt care nu este adevarat. SRI si-a facut o vocatie din a vina "sovinisme" si "iredentisme" (chiar dintre cele mai insignifiante) si inca sta cu ochii pe cei care pleaca si vin din Ungaria. Aceasta este fomula magica de schimbare la fata: ceea ce era comunist ieri este astazi nationalist. In al doilea rind, esecul (sau dezinteresul) SRI de a semnala iminenta prabusire a FNI si ilegalitatile de la CNVM arata asa-zisa concentrare pe chestiuni economice a activitatii Seviciului este praf in ochi.
Costin Georgescu este exemplul tipic de sef care a devenit prizonierul institutiei din care face parte. El nu a avut puterea si personalitatea sa reziste presiunilor interne din SRI si a ajuns, probabil din dorinta de a nu fi sabotat de catre subordonati, sa vorbeasca pe deplin limbajul obscur al institutiei. Intre putere si SRI, acum ca si in vremea lui Ion Iliescu, se observa o anumita distanta. Fapt care nu ne poate duce decit la ideea ca Serviciul se conduce, intr-o buna masura, dupa interese proprii (care nu sint ale puterii, dar nici ale tarii). Care sint acestea interese ramine de vazut. Oricum, este de semnalat usurinta cu care SRI manipuleaza lumea politica si, in al doilea rind, uimitoarea solidaritate intre fosti ofiteri de Securitate si fosti sau actuali sefi ai SRI care sint implicati in afaceri (ca in afacerea FNI).
Presedintele Emil Constantinescu nu poate invinge spiritul de corp al seviciilor secrete prin simple chemari la ordine. In conditiile in care controlul parlamentar nu functioneaza iar serviciile sint opace cu buna stiinta, este putin probabil ca mustruluiala presedintelui sa aiba efect. Daca lucrurile vor continua asa, membrii CNSAS vor trebui sa studieze dosarele SRI ca la sala de lectura: vor putea vedea documente in conformitate cu capriciul si interesul arhivarilor. Presedintele CNSAS, Gheorghe Onisoru, probabil ca nu simte nici o diferenta intre vremurile cind solicita dosare de la SRI in calitate de cercetator stiintific si vremurile de acum, cind este uns sef peste o institutie importanta. Institutie care, in lipsa unei bune sustineri politice, va ramine sublima si inutila. (Adrian CIOFLANCA)