Un atac de panica est definit de prezenta a cel putin 4 dintre urmatoarele simptome:

1.palpitatii / tahicardie

2.transpiratii

3.tremor

4.senzatie de sufocare

5.dispnee (perturbari ale respiratiei)

6.durere toracica

7.greata sau disconfort abdominal

8.ameteala, sezatie de instabilitate

9.derealizare (senzatia ca obiectele din jur sunt altfel)

10. depersonalizare ( senzatia ca propriul corp imi este strain)

11. teama de a innebuni

12. teama de moarte iminenta

13. parestezii (amorteli, furnicaturi)

14. frisoane / bufeuri

Exista aproape invaria­bil teama de a muri, de pierderea controlului, sau de a deveni nebun.

 Atacurile individuale apar brusc, ating maximul de intensitate in cel mult 10 minute, dureaza de la cate­va minute pana la 20-30 de minute.

Frecventa atacurilor de panica este variabila. O tulburare de panica pate fi diagnosticata daca exista cel putin un atac de panica pe saptamana, timp de cel putin o luna. Daca exista mai mult de 2 atacuri pe saptamana, frecventa este medie ; daca atacurile sunt zilnice, atunci vorbim despre o tulburare de panica severa.

Pacientii in atacul de panica traiesc adesea un crescendo de frica si simptome vegetative (palpitatii, tremor, transpiratii, greata, frisoane, bufeuri), plecand de obicei in graba de oriunde s-ar afla. Daca atacul apare intr-o situatie specifica, cum ar fi intr-un autobuz sau intr-o multime, pacientii pot ulterior evita situatia respectiva.  Evitarea va complica lucrurile conducand la istalarea unor fobii.In mod similar, atacuni de panica frecvente si imprevizibile pot produce teama de a fi singur, sau de a merge in locuri pu­blice (agorafobie).

Un atac de panica este adesea urmat de o teama per­sistenta de a avea un alt atac.

Tratamentul vizeaza cauzele de fond (acumularea de stres) si cele imediate (un dezechilibru chimic intre noradrenalina si serotonina, consecinta a stresului cronic. Sunt eficiente terapia cognitiv comportamentala si medicamentele care cresc disponibilul de serotonina. Un aspect important este gestionarea fricii pacientilor ca ar avea o boala grava sau ca ar putea muri din cauza atacurilor de panica. Atacurile de panica nu pun in pericol viata sau sanatatea. Pe de alta parte, la primele atacuri e necesar sa se faca o investigatie competenta a unor posibile cauze organice ale simptomelor. Dupa ce au fost facute aceste investigatii, trebuie sai se comunice in mod adecvat faptul ca tulburarea de panica este frecventa si ca nu este nimic neobisnuit in a nu se gasi o cauza organica. Tratarea corecta a tulburarii imbunatateste semnificativ clitatea vietii pacientului. (Adevarul)