Goblenuri de Faraoani

"Dupa femei si tren sa nu alergi niciodata", spune cu ironie amara Ioan Farcas in timp ce asteapta ca noul sediu al caminului cultural din Faraoani sa se umple de vizitatori ai expozitiei pe care o verniseaza. De profesie vinificator-preparator de bauturi alcoolice si racoritoare, Ioan Farcas nu si-a dorit niciodata sa devina un arstist. Viata a fost insa cea care, dupa ce l-a doborit, i-a si scos in cale aceasta sansa, si Ioan nu a pierdut-o. Istoria devenirii sale ca mestesugar de goblenuri, arta migaloasa imbratisata de femei cu gusturi burgheze, este trista, dar la capatul ei barbatul in virsta de 42 de ani si-a dovedit siesi si apropiatilor ca este un invingator.
A ramas fara picioare, dar a capatat miini de aur
In 1992, dupa ce a fost dat in somaj de la Uzina de Vinificatie din Faraoani, Ioan Farcas nu a stat cu miinile in sin. Avea sotie si trei copii de crescut si statul acasa nu era o solutie: si-a schimbat calificarea in muncitor la CFR si lucrurile au mers bine aproape un an. Totul s-a naruit intr-o secunda, cind grabit sa ajunga la ziua onomastica a fratelui sau, a incercat sa urce din mers intr-un tren, a cazut sub sinele acestuia si a ramas fara ambele picioare. Tragedia l-a marcat psihic si l-a aruncat in bratele disperarii: prietenii il uitasera, iar familia facea eforturi sa se adapteze socului. "Primul an dupa accident mi l-am petrecut citind toate cartile din biblioteca comunei. Cind le-am terminat pe toate am vazut la televizor un reportaj cu un fost pilot care avea o pasiune: goblenurile. Era prima oara in viata mea cind auzeam de goblenuri si am simtit ca aceasta va fi metoda prin care pot demonstra ca sint in continuare o persoana utila", isi aminteste Ioan Farcas.
Dorinta barbatului invalid de a intra in posesia unui gherghef si a unor pinze imprimate cu model a fost dusa la indeplinire de sotia sa, Ana Farcas. "Eram foarte bucuroasa ca sotul meu continua sa lupte si nu se lasa doborit de soarta. M-am interesat imediat de modul in care pot intra in posesia unor goblenuri si, cind am aflat, am facut comada pentru un peisaj de primavara . Primul tablou cusut l-a stricat, dar m-a rugat sa mai comand altul si i-am indeplinit dorinta", povesteste Ana Farcas imprejurarile in care sotul ei a devenit un impatimit al impunsaturilor pe gherghef. Imobilizat in scaunul cu rotile, Ioan nu a lasat acul din mina timp de 12 ore pe zi, iar dupa sapte ani de truda si migala a terminat 52 de goblenuri pe care le-a reunit intr-o expozitie la care si-a invitat ieri toti consatenii.
O expozitie cum n-a vazut Faraoaniul
Unica in istoria comunei Faraoani, expozitia a fost facuta ca la carte: invitatii scoase la imprimanta pentru oamenii cu dare de mina din comuna, afise promotionale lipite pe usa bisericii si la avizierul Primariei, iar ca spatiu de expunere, noul sediu al caminului cultural. Dupa liturghia de prinz, primul care a ajuns linga tablourile realizate cu acul a fost insusi creatorul, din scaunul cu rotile Ioan intimpinindu-si consatenii care au fost curiosi sa vada de ce el in stare. Aproape o suta de consateni au privit la minunile iesite din mina lui Ioan Farcas: Cina cea de Taina, Madona Sixtina, Iisus, Nasterea Domnului, peisaje si portrete, toate còpii ale unor picturi celebre. In primele ore de la deschiderea expozitiei, creatorul goblenurilor a primit felicitarile consatenilor sai si a reusit sa vinda trei dintre lucrarile migalite cu acul.
"Cea mai mare lucrare la care am cusut o jumatate de an este Cina cea de Taina. Pentru acest goblen am impus cu acul de milioane de ori. Am dorit din tot sufletul ca aceasta expozitie sa fie o dovada pentru semenii mei ca un handicap ca cel pe care il am eu poate fi invins. Goblenurile mele sint dovada ca arta este cea mai buna terapie pentru cei loviti crunt de viata", adauga Ioan Farcas in timp ce-si priveste cu mindrie tablourile expuse. Dupa sapte ani de migala, in care a recreat cu acul picturi celebre expuse in mari galerii de arta, Ioan Farcas a capatat un suflet de artist. Ii place sa coasa in mijlocul naturii, si atunci cind realizeaza un portret are o tehnica speciala de cusut. "Vara cos ore in sir la soare, sau merg in mijlocul unei paduri ajutat de sora mea care ma transporta cu masina. Imi plac goblenurile care au ca model un portret. Incep intotdeauna cu ochii pentru ca asa simt o legatura intre mine si personaj, care ma ajuta sa termin lucrarea mai repede. Cind am cusut goblenul Mona Lisa, privirea ei m-a inspirat", se destainuie artistul din Faraoani.
Incurajarile taranilor care au vizitat expozitia si care s-au aratat uimiti de talentul consateanului lor i-au dat aripi lui Ioan Farcas. Artistul se gindeste deja ca pentru a-si putea vinde lucrarile acestea trebuie sa ajunga in paginile Internetului. "Sint constient ca tablourile mele sint prea scumpe pentru oamenii din comuna si chiar de la oras. Cel mai mic tablou costa 600.000 de lei, iar cel mai mare poate ajunge la 6 milioane de lei. Inteleg faptul ca nu oricine isi poate permite sa colectioneze goblenuri pentru ca si eu traiesc dintr-o pensie de 900.000 de lei, din care o mare parte se duce pe pinze si ate", spune Farcas. Pentru Ioan Farcas, viata merge mai departe si artistul promite ca aceasta nu va fi monotona. "Un alt proiect pe care vreau sa-l duc la indeplinire, in afara de vinzarea lucarilor pe Internet, este acela de infiintare la Faraoani a unui cerc de dans in care tinerii din comuna sa invete pasii de vals. Am fost un mare dansator de vals si imi pare rau ca tinerii din ziua de astazi isi pierd vremea prin discoteci maimutarindu-se cu manele. Pentru ca visul meu sa devina realitate, am insa nevoie de un instructor si eu voi fi cel care il va gasi", povesteste despre planurile de viitor Ioan Farcas.
Nu doar aplecarea spre arta este cea care il deosebeste pe barbatul din scaunul cu rotile de ceilalti consateni de-ai sai. Chiar daca si-a pierdut picioarele, Ioan Farcas taie lemne, sapa santuri atunci cind este nevoie si zilnic face un complex de exercitii fizice care il ajuta sa arate si fizic ca un luptator. Ironia nu l-a parasit si a transformat una dintre bucatile de fier care l-au mutilat intr-o unealta care ii mentine restul corpului sanatos: o bucata de cale ferata a devenit pentru Ioan Farcas o haltera pe care o ridica in miini de sute de ori in fiecare dimineata. (Cezara DUTA)