Intoarsa din morti

"Daca va supravietui, va fi un miracol, dar acesta va fi unul trist pentru ca va ramine paralizata pe viata", declara pe data de 1 martie 2001, medicul neurochirurg Viorica Russu, imediat dupa terminarea interventiei chirurgicale la care a fost supusa de urgenta Eleonora Cristea. Femeia in virsta de 38 de ani era victima unei grozavii care a facut sa se cutremure intreg Bacaul. Divortata si mama a unui baiat in virsta de 15 ani, femeia a fost macelarita cu cruzime de cel caruia ii daduse viata. Dupa o cearta al carei motiv au fost absentele nemotivate de la liceu ale baiatului, Alexandru a asteptat ca mama lui sa adoarma, dupa care inarmat cu un ciocan i-a zdrobit acesteia capul cu mai multe lovituri. Fara nici o urma de regret, baiatul si-a abandonat mama inconstienta intr-o balta de singe. Abia dupa doua zile si doua nopti, Eleonora Cristea a fost descoperita intimplator in apartament de colegii de serviciu.
Din acest moment, tragedia femeii cu capul zdrobit parea sa se stinga lent, chiar daca medicii incercau imposibilul ca sa o readuca la viata. In coma profunda, si cu traumatisme craniene foarte grave, femeia a fost supusa unei prime interventii neurochirurgicale in Spitalul Judetean. Faptul ca victima nu primise ingrijiri medicale decit dupa doua zile de la grozavie reducea aproape la minim sansele ei de a supravietui. La citeva zile dupa prima interventie, o noua operatie efectuata de medicul Viorica Russu a adus un licar de speranta: starea femeii era stabila si permitea transferul pacientei la clinica de neurochirurgie din Bucuresti. Cu toate acestea sansele ca ea sa mai poata merge sau vorbi erau nule.
Singura fiinta care suferea alaturi de Eleonora Cristea si dorea ca ea sa supravietuiasca era Emilia Sitaru, batrina mama a femeii. Dupa luni de zile de spitalizare la Bucuresti si inca o interventie chirurgicala pe creier, cele doua femei s-au intors la Bacau. "Situatia nu se schimbase prea mult. Eleonora nu putea merge si nu putea vorbi, dar nu mai era in coma. Eu sint mult prea bolnava ca sa o pot ingriji, dar Dumnezeu a avut grija de noi, pentru ca cei de la Fundatia de Sprijin Comunitar s-au oferit sa ne ajute", povesteste Emilia Sitaru de pe un pat de spital in care isi ingrijeste o complicatie grava aparuta dupa o afectiune mai veche a venelor.
Eleonora a rostit primele silabe de multumire
Interventiile chirurgicale au luat sfirsit pentru Eleonora Cristea, dar femeia care are toata partea dreapta a corpului paralizata si care nu poate inca vorbi mai are nevoie de multa asistenta medicala de specialitate: gimnastica recuperatorie, exercitii de logopedie, toate servicii medicale care nu exista in spitalele romanesti. Golul existent in reteaua sanitara a fost insa umplut de angajatii Fundatiei de Sprijin Comunitar (FSC), care s-au dedicat de aproape o luna recuperarii Eleonorei. Kinetoterapeut, asistent medical, asistent social si ingrijitor, toti formeaza o echipa care stau zilnic la patul femeii. "Toate aceste ingrijiri i-au fost acordate la domiciliu. De citeva zile am fost nevoiti sa o internam pentru ca ea sa fie alaturi de mama batrina si bolnava care primeste asistenta medicala in sectia Chirurgie", spune Gabriela Grecu, asistent medical FSC.
Chiar daca Eleonora s-a intors in spital, programul de recuperare continua si aici. Femeia care isi intelege interlocutorii si care raspunde doar din priviri a facut deja primele progrese: articuleaza o singura silaba, dar aceasta este folosita doar pentru a multumi echipei FSC care o ajuta. "Ioi, ioi, ioi", spune clar Eleonora de fiecare data cind i-a sfirsit o sedinta de kinetoterapie, sau psihoterapie, iar silabele le insoteste intotdeauna de mingiierea pe obraz a celui care o ajuta sa-si recapete simturile pierdute.
Angajatii FSC le ajuta pe cele doua femei nu doar cu asistenta medicala. Batrina Sitaru primeste ajutor in alimente, care o ajuta sa supravietuiasca intre doua pensii. Ca si cum soarta nu a fost destul de cruda cu cele doua femei, mama si fiica, mai au de trecut un hop. Eleonora nu poate sa fie pensionata pe caz de boala, pentru ca membrii comisiei nu vor sa se deplaseze la domiciliul bolnavei paralizate, ci vor cu tot dinandinsul ca femeia reintoarsa din morti sa astepte la usa cabinetului de expertiza pina cind ii vine rindul pentru consultatie.
"De ziua ei vreau sa-i fac un dar: un logoped care sa o invete sa vorbeasca"
Emilia Sitaru, mama in virsta de 71 de ani a Eleonorei Cristea e convinsa ca problema cu pensia fetei se va rezolva, pentru ca are incredere oarba in angajatii FSC, care i-au promis ca se vor zbate si pentru acest drept al femeii. O singura durere mai chinuie sufletul batrinei. "As da orice ca Norica sa-mi poata vorbi din nou. Pe data de 30 august este ziua ei si vreau ca atunci sa se intimple o minune: sa-i fac ca dar angajarea unui logoped care sa o invete sa vorbeasca", spune zguduita de lacrimi Emilia Sitaru. Batrina nu greseste cind spune ca un logoped ar fi o minune pentru Eleonora. "Pina acum, am incercat sa gasim un logoped, dar toti cei contactati de noi au cerut prea multi bani. Daca un specialist in logopedie din Bacau s-ar oferi voluntar, sau ar cere un pret mai mic, pacienta noastra ar putea inregistra si aici un cit de mic progres", este de parere Melania Lehadus, kinetoterapeut care zilnic o reinvata pe Eleonora sa mearga.
Daca nimeni nu va raspunde apelului disperat al mamei care de ziua singurei fiice vrea sa-i aduca in dar un pic de speranta, ziua de 30 august, in care va implini 39 de ani, o va gasi pe Eleonora tot pe patul de spital, dar chinuindu-se sa faca primii pasi alaturi de cei care vor sa o salveze.(Cezara DUTA)