Condamnarea comunismului la Iasi

Ieri, regimul comunist a fost oficial condamnat de statul roman. Restringerea libertatilor de exprimare, de gindire si toate atrocitatile pe care comunismul le-a favorizat au fost acceptate, asumate si in final infierate atit de Parlament, cit si de presedintele Romaniei, Traian Basescu. Procesul comunismului i-a adus in prim plan pe vinovati. In boxa acuzatilor au fost inclusi Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Paunescu sau Walter Roman, tatal fostului premier Petre Roman. „Ziarul de Iasi" incearca astazi sa prezinte o judecata a comunismului la nivel local. Am ales mai multe victime ale fostului regim, disidenti anticomunisti, persoane implicate in evenimentele din decembrie 1989 – drept judecatori. Cu ajutorul lor, incercam sa-i identificam, la nivel local, pe cei care au favorizat mentinerea si functionarea comunismului. Numarul lor este de ordinul sutelor sau chiar al miilor – cred opozantii regimului comunist. De la toti sefii de Securitate sau de partid si pina la cel mic ofiter care, prin supunerea fata de superiori, facea posibila functionarea sistemului de represiune. Doar o mica parte dintre ei au fost insa amintiti de victimele iesene ale regimului si mentionati pe lista „condamnatilor" moral.

Cei care sint acum scandalizati de acest proces nu vor sa accepte cum au fost

Desi a venit cu intirziere, la 17 ani de la prabusirea regimului, procesul comunismului a fost privit de cei mai multi ca un gest obligatoriu pentru evolutia democratiei in Romania. Recunoasterea greselilor din trecut, asumarea si condamnarea lor comuna au avut o functie de eliberare – considera cei mai multi fosti disidenti sau victime ale sistemului. „Procesul comunismului a fost extrem de necesar. Este de fapt o exorcizare. Am avut nevoie de mult timp sa ne confruntam cu ticalosia noastra, sa ne privim in oglinda si sa vedem greselile enorme din trecut. Cei care sint acum scandalizati de acest proces nu vor sa accepte cum au fost. Probabil pentru ca au ramas la fel ca inainte", ne-a spus prof.dr. Stefan Prutianu, din cadrul Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor a Universitatii „Al.I. Cuza", una din victimele comunismului, un lider al miscarii din 14 decembrie 1989. Condamnarea oficiala a comunismului marcheaza pentru cei mai multi despartirea definitiva de vechiul regim, inclusiv de cei care au asigurat supravietuirea lui, chiar si dupa decembrie1989. De fapt, potrivit mai multor opinii, revolutia din 1989 nu a adus automat si sfirsitul comunismului. Mentalitatile si uneori chiar rigorile comunismului s-au mentinut prin intermediul fostilor membri de partid, erijati in „corifei" ai democratiei. „Abia acum se poate considera ca ne-am rupt de trecut. Incepe si oficial, la nivelul Parlamentului, un asalt impotriva mentalitatilor care au supravietuit pina acum prin zimbetul larg al domnului Ion Iliescu sau prin oameni precum Adrian Nastase sau Victor Hrebenciuc", considera Alexandru Tacu, si el victima a vechiului sistem, care cere daune morale de la statul roman pentru cele indurate in timpul dictaturii.

Procesul comunismului, desfasurat ieri in Parlament, dupa prezentarea raportului lui Vladimir Tismaneanu, a stirnit insa si o serie de critici, determinate in mare parte de scepticismul fata de eficacitatea si validitatea procesului. „Procesul comunismului mi se pare mai degraba o prostie. Nu asa se infiereaza un regim politic. Populatia a fost cea care l-a resimtit cel mai bine, si ea trebuie sa fie cea care il condamna. In acelasi timp, nu cred ca domnul Tismaneanu era cel mai in masura pentru realizarea unui raport de condamnare a comunismului, avind in vedere ca tatal lui s-a aflat in structurile vechiului regim", este de parere prof. Doru Tigau, primul prefect al Iasului dupa 1990.

„Un eveniment istoric"

In ciuda unor critici sau semne de intrebare, evenimentul de ieri ramine pentru cei mai multi un moment istoric. Momentul asumarii greselilor din trecut a coincis si cu despartirea defintiva de vechiul regim. „Este un eveniment istoric pentru populatia Romaniei. Condamnarea oficiala a regimului comunist ar trebui sa insemne pentru toata lumea o despartire cu capul sus fata de trecutul recent", a incheiat fostul disident prof.dr. Alexandru Calinescu. „Din cite-mi dau seama, este o premiera mondiala. Dar Romania, din cind in cind, ia taurul de coarne in felul asta intempestiv. Iar Traian Basescu se dovedeste in continuare cel mai bun presedinte al Romaniei, care a facut mai mult decit toti ceilalti la un loc. Si, in sfirsit, am vazut pe viu cum arata Parlamentul: parazitat de o banda de golani cu tignale. Sa ne spuna daca au fost transferati la circulatie", spune liderul Grupului disident iesean, scriitorul Dan Petrescu. Intrebat cine din Iasi a fost responsabil pentru perpetuarea sistemului comunist, Dan Petrescu a declarat: „Nu am cunoscut pe absolut nimeni care sa fi fost intr-o functie de conducere si sa nu fi fost o jigodie".

Iasul in raportul Comisiei Tismaneanu

Iasul este si el prezent in raportul Tismaneanu, la toate categoriile: tortionari, victime, lagare. Astfel, raportul il aminteste pe Nicolae Pandele, locotenent-colonel si sef al Securitatii la Iasi in 1948, considerat a fi unul dintre cei mai violenti si cruzi tortionari. „Mi s-au legat degetele de la miini cu cite un cablu electric si am fost supus la electrocutari in trepte…muschii faciali imi erau macelariti de loviturile anchetatorilor, asa ca nici nu puteam minca", isi aminteste unul dintre detinuti de perioada „Pandele". Tot la Iasi, in 1957 sint arestati mai multi studenti de la Facultatea de Filologie-Istorie, care pregatisera aniversarea a 500 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Stefan cel Mare. Printre acestia se numarau Alexandru Zub, Aurelian Popescu sau Dumitru Vacariu. Studentii sint trimisi pe santierele din Insula Mare a Brailei sau in Delta Dunarii. In perioada regimului comunist, la Iasi a functionat un lagar, o colonie de munca, dar si un penitenciar. Si tot de la Iasi au provenit circa 4,17% dintre detinutii politici, situindu-se pe locul III, dupa Cluj si Timis. Dintre disidentii regimului comunist, raportul Tismaneanu ii aminteste pe Dan Petrescu, Alexandru Calinescu, Luca Pitu, Liviu Antonesei, Dan Alexe.

Lista neagra a comunismului la Iasi

Am cerut celor prezentati mai sus sa dea citeva nume pe care le-ar trece pe o eventuala lista neagra a comunismului la Iasi. Insumind alegerile lor, a rezultat urmatoarea insiruire:

1. Ion Iliescu – prim-secretar PCR Iasi, intre 1974-1979

2. Constantin Ciurlau, sef la Departamentul Securitatii Statului (DSS)

3. Petru Serban – sef la DSS

4. Mihai Volf – colonel-sef, Serviciul de Contrainformatii

5. Nicuta Arnautu – ofiter in cadrul DSS

6. Valentin Vieru – locotenent major la DSS

7. Gheorghe Damaschin – locotenent major DSS

8. Vasile Rotaru – locotenent-colonel DSS

9. Gheorghe Hau – colonel in cadrul DSS

10. Constantin Matei – locotenent in cadrul DSS

11. Emilian Bujor – seful Cabinetului Judetean al PCR

12. Alecu Floares – secretar PCR cu propaganda

13. Victor Surdu – secretar PCR cu agricultura

Unii din sefii judetului nu-si ascund nostalgia dupa comunism

Sefii Consiliului Judetean considera ca, daca nu ar fi cazut regimul comunist, acum ar fi fost la pensie. „Acum as fi fost pensionar si as fi trait destul de bine cu pensia pe care as fi avut-o. Nu stiu cum ar fi evoluat lucrurile, dar cu toate cozile lucrurile ar fi mers inainte. Ceea ce am cistigat este, cu siguranta, mai multa libertate. Am cistigat dreptul de a fluiera cind vrem", a precizat Iovu Brezuleanu, vicepresedintele CJ. Secretarul CJ, Ion Serbina, afirma ca, daca regimul nu ar fi cazut, acum ar fi iesit la pensie. „Acum as fi fost un pensionar, cu o pensie modica. Schimbarea de 180° a sistemului a redat valoarea spirituala, iar libertatea cuvintului exista, indiferent ce s-ar spune", a afirmat Serbina. Acesta a precizat ca regimul Ceausescu trebuia sa cada pentru ca se ajunsese la o adevarata paranoia in societatea romaneasca. „Se ajunsese intr-o stare in care lumea nu mai putea trai. Se practica cea mai cumplita delatiune. Trebuia sa fii atent pentru ca in orice moment puteai sa nu mai fii liber", a spus Serbina.

Prefectul interimar, Nicusor Paduraru, a precizat ca, in cazul in care nu ar fi cazut sistemul, el si-ar fi continuat cariera de inginer. „As fi fost inginer, asta am terminat. Daca nu ar fi cazut comunismul in acele zile, as fi avut probleme pentru ca eram pe listele celor de atunci si nu stiu cum s-ar fi terminat. Pe 22 decembrie am fost unul din tinerii care au vrut sa plece la Bucuresti", a spus Paduraru.

„Daca ar mai fi tinut comunismul, Iasul s-ar fi dezvoltat foarte mult"

Revolutia l-a prins pe primarul Gheorghe Nichita la serviciu, la regia de apa din Iasi. „Eram la dispecerat. Incepuse o perioada de permanenta. Toata conducerea era consemnata la locul de munca. Eu eram seful sectiei Timisesti si raspundeam si de distributia din municipiu. Eram si in rezerva de cadre, pregatita pentru cazul in care se intimpla ceva cu persoanele din conducere. Cred ca, daca iti faceai treaba bine, puteai promova pe plan profesional, dar doar pina la un anumit nivel. Lucrurile erau altfel atunci, dar ne obisnuisem. Abia dupa Revolutie am descoperit cum era de fapt sistemul. Noi, cei de la gospodarirea comunala, nu ajungeam in functii de conducere, la Primarie sau la judet", a spus Nichita.

In 1989 viceprimarul Constantin Adascalitei lucra la combinatul de utilaj greu CUG si urma liceul la seral. „Eram proaspat intors din armata. In 1989 m-am si casatorit. Daca nu cadea comunismul, probabil ca as fi facut o facultate, as fi devenit inginer. Acum, probabil ca as fi avut o functie de conducere la o sectie sau chiar as fi fost la conducerea combinatului. Este foarte greu de spus daca as mai fi ajuns viceprimar, dat fiind ca notorietatea mea a venit dupa Revolutie", a precizat Adascalitei. Tot la conducere ar fi fost si celalalt viceprimar, Constantin Neculau. Acesta era in 1989 sef de sectie la Antrepriza 1. „Eram si membru PCR. Daca nu ar fi cazut regimul, probabil ca as fi fost inginer-sef sau director al Antreprizei. Eram prea mic pentru a mai putea aspira la o functie de conducere la judet sau municipiu. Daca ar mai fi tinut comunismul pentru cinci ani, Iasul s-ar fi dezvoltat foarte mult. Erau multe planuri pentru Iasi in 1989", a afirmat Neculau.

Fostul primar si ambasador Constantin Simirad considera ca ar fi avut foarte mult de pierdut daca regimul comunist ar fi ramas pina in prezent. „La Revolutie eram cercetator principal la Institutul de Astronomie si Stiinte Spatiale, filiala Iasi. Nu eram membru PCR, de aceea acum nu as fi fost decit un conferentiar. Se ajungea profesor doar daca erai membru de partid. Nici vorba sa am o cariera in diplomatie sau sa ajung primar", a explicat Simirad.

Secretarul municipiului, Lacramioara Vernica, era studenta la drept in 1989. Tocmai nascuse un baietel. „Pe 22 decembrie 1989, baiatul meu implinea o luna. Daca nu cadea comunismul, probabil ca acum mi-as fi facut meseria de jurist si m-as fi adaptat la cerintele economico-sociale din comunism. As fi luptat sa progresez si asta ar fi presupus si inscrierea in PCR, ca altfel nu se putea", a afirmat Vernica.

Fostul prim-secretar Leonard Constantin regreta vremea sa de glorie

Mihai Hurmuz, fost functionar in Ministerul de Interne, nu isi aminteste de cozile la mincare

S-au scurs 17 ani de la Revolutie, insa privatiunile si constringerile anilor de comunism nu s-au sters din mintea celor care au trait din plin aceasta perioada. Ce isi mai aduc aminte veteranii regimului? Cozile interminabile la lapte si carne, intunericul, lipsa apei calde, cartelele si ratiile. Chiar si asa, unii dintre ei privesc nostalgic perioada respectiva; nu cei saraci si simpli, ci cei care au detinut functii importante in partid, care nu au fost nevoiti sa se trezeasca la 4 dimineata pentru o sticla cu lapte si un pachet cu unt.

Pentru cei tineri, perioada regimului ceausist este doar o poveste pe care o asculta de la parinti sau bunici. E greu de crezut ca doar in urma cu 17 ani a-ti spune opiniile si parerile despre regim sau despre viata in general era motiv de puscarie. Povestea cozilor la lapte, la unt si carne este si mai dificil de inteles. Nu tu cartela stampilata sau capsata, nu tu jumatate de litru de ulei pe cap de familie, nu tu trezit la ora 4 dimineata pentru a prinde un litru de lapte. „Aveam doi nepoti pentru care stateam dis-de-dimineata, mai exact de pe la patru, la rind la lapte. Nu numai pentru acest produs se stringeau oamenii cu noaptea in cap in fata magazinelor, ci si pentru carne", isi aduce aminte Emilia Butnariu, o femeie de 80 de ani, care scruta patrunzator produsele tarabelor din piata Nicolina, carind doua sacose in mina dreapta si o crenguta de brad in stinga. A fost invatatoare si, desi a suferit destule lipsuri in perioada de dinainte de 1989, nu crede ca trebuie sa judecam prea aspru regulile impuse de regim. „La urma urmei, nici noi nu am fost si nu sintem prea corecti", a spus aceasta multumind lui Dumnezeu ca a reusit sa prinda si vremuri mai bune in care, chiar daca nu sint foarte multi bani, ai ce cumpara. Opiniile sale nu sint intru totul impartasite si de Gheorghe Budurica, un batrin durduliu, imbracat intr-un cojoc peticit. „Pe vremea lui Ceausescu, am fost maistru in industria usoara si, desi am fost secretar de partid si membru UTC, nu am facut niciodata rau la oameni. Dimpotriva, uneori ma faceam ca nu aud si nu vad anumite lucruri de prin fabrica", a spus acesta. Chiar daca putea cumpara, dupa cum ne-a povestit, doar jumatate de litru de ulei pe luna pentru fiecare dintre cei sase membri ai familiei, 10 kg de cartofi pe luna pentru toata familia si 2 kg de fasole, fostul maistru regreta vremurile respective. „Acum e mai rau. Nu sint bani sa cumperi, chiar daca produse exista", a explicat Gheorghe Budurica, reamintindu-si de ora 22, clipa cind regimul tragea cortina asupra orasului, stingind toate becurile si lasind in libertate fantasmele unor vremuri mai bune. Sandu Belenciu isi aduce aminte ca portocalele lipseau atunci, dar spune ca si atunci, ca si acum, avea porci la fel de grasi si mari ca cel pe care il taia ieri in fata casei de linga Gradina Botanica. Aici l-am intilnit si pe Mihai Hurmuz, un pesionar de 79 de ani, care cobora incet, cu doua bidoane de cinci litri intr-o sacosa de rafie, treptele ce duc spre izvorul din gradina. „In perioada respectiva erau de toate. Iar cozile nu erau asa de mari, erau relative. Acum sint mai mari. Am vazut chiar eu zilele trecute cozi la verdeturi si la peste mai mari ca atunci. Oamenii erau toti multumiti pentru ca regimul ridica blocuri pentru muncitori", isi aminteste fostul functionar din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care considera ca nu exista in lume nici un regim mai bine organizat decit cel socialist si nici nu-si aminteste sa fi existat alimente limitate de cartele. Fostul prim-secretar al Comitetului Judetean PCR, Leonard Constantin, regreta ca – sustine el – a „luptat de partea revolutionarilor", in 1989. „Daca stiam ca acum sint de toate, sint televizoare si produse, dar traim intr-o criza continua din cauza celor de la guvernare, nu mai luam parte la Revolutie. Insa, sper ca in 5-6 ani sa ne fie mai bine", a spus fostul nomenclaturist Leonard Constantin.

Oamenii de afaceri nu au ce sa regrete din vremurile de atunci

Unii dintre cei mai tineri oameni de afaceri din Iasi sustin ca nici nu s-au gindit vreodata ce ar fi facut daca ar fi trait si acum in regimul comunist. „Nu stiu. Nu mi-am pus niciodata problema asta. In 1989 eram inca pionier. Nici nu ajunsesem UTC-ist", a declarat Bogdan Cihodaru, patronul Agentiei imobiliare „Terra", care are in prezent o avere estimata la 43 milioane de dolari. Nici Gabriel Mardarasevici, managerul general al „Ness Technologies", nu ar schimba viata pe care o traieste actualmente cu cea dinainte de 1989. Dupa cum afirma acesta, Revolutia a avut loc exact in momentul in care acesta decidea sa ia viata in piept. „La vremea respectiva abia terminasem facultatea si fusesem repartizat la un institut de cercetare. Imediat dupa aceea m-am transferat in cadrul Politehnicii", a precizat Mardarasevici. Potrivit omului de afaceri iesean, a carui avere este estimata la 11 milioane de dolari, daca ar trai si acum sub dictatura Ceausescu, acesta ar fi fost nimic altceva decit cadru didactic. „Cel mai probabil as fi urmat o cariera in domeniul didactic deoarece era unul dintre cele mai merituoase job-uri de la vremea respectiva. Probabil as fi avansat de la gradul de asistent la cel de profesor universitar", a apreciat managerul „Ness Technologies". Pe de alta parte, unii oameni de afaceri considera ca traiul pe care il au in prezent nu are nimic de-a face cu caderea regimului comunist. „Am trait bine si-atunci, dar nu la fel de bine ca acum. Oricum, aveam si inainte de ‘89 atit masina, cit si o casa unde sa stau", a specificat investitorul in imobiliare Ioan Zapodeanu, care nu a dorit insa sa mai faca alte comentarii.

Universitarii despre „Epoca de Aur": oamenii erau robotizati si constrinsi sa gindeasca dupa tipar

Condamnat de unii sau, dimpotriva, visat de alti indivizi nostalgici, regimul comunist s-a impus prin constringerea populatiei in toate domeniile. S-a format si a supravietuit prin „robotizarea" indivizilor, impunind un mod de gindire care excludea orice initiativa critica. Oamenii traiau prost, insa regimul le spunea ca duc o viata de lux. De fapt, sistemul si-a facut treaba „atit de bine", incit unii mai depling si astazi traiul fara de griji de atunci. Controlul si politizarea invatamintului, eliminarea elitei intelectuale si inlocuirea ei cu o alta aservita regimului, insarcinata cu indoctrinarea intregii populatii, cozile interminabile pentru o cantitate minima de alimente sau lipsurile elementare, interzicerea avorturilor sint trasaturi ale vietii sociale sub comunism. „Comunismul a fost un regim care s-a impus prin limitarea libertatii de constiinta, a celei de expresie, de gindire. De fapt, era o gindire controlata de un grup restrins care a utilizat toate mijloacele posibile pentru a inocula in constiinta publica ca oamenii trebuie sa gindeasca dupa tiparul dat", ne-a spus prof.dr. Adrian Neculau, din cadrul Facultatii de Psihologie a Universitatii „Al.I. Cuza", autor al cartii „Viata sociala sub comunism". Indoctrinarea a fost realizata prin sistemul de educatie sau prin intermediul elitelor din toate domeniile. „Intregul invatamint era controlat si politizat. Au disparut manualele alternative si au aparut cele unice, create de ei pentru indoctrinarea populatiei. Elitele intelectuale care s-au razvratit au fost eliminate si inlocuite cu altele aservite regimului in schimbul unor privilegii. Nimeni nu putea contesta regimul", a mai spus prof.dr. Adrian Neculau. Privatiunile psihice, morale au fost si ele dublate de altele, fizice. De fapt, cozile si penuria de alimente constituiau doar o diversiune. „Sistemul de control prin cozi, lipsuri, mizerie ii facea pe oameni sa se gindeasca doar la ziua de miine si anula orice gindire critica. Oamenii erau prea preocupati sa supravietuiasca pentru a mai pune la indoiala regimul", a precizat prof.dr. Neculau. In final, indoctrinarea comunista s-a dovedit a avea un „termen de valabilitate" extrem de indelungat. Astfel ca modul de gindire, limbajul, gesturile si chiar modul de organizare a unor institutii invatate in vechiul regim se regasesc si astazi la o parte a populatiei. „Oamenii au invatat anumite gesturi, limbaje, de fapt un intreg sistem de gindire, la care nu mai vor si nici nu pot renunta. Ierarhizarea in anumite institutii este de asemenea similara vechiului regim. Pina si formularea «Sa traiti!» este o reminescenta. Este o formulare de umilinta si neputinta, populara atunci", precizeaza prof.dr. Adrian Neculau. De fapt, nostalgicii de astazi sint cei care nu pot trai intr-un alt sistem decit cel in care au fost educati. Ei – considera prof. Neculau – sint cei care au beneficiat de privilegiile vechiului regim, pe care acum le-au pierdut.

Cine a facut la Iasi politie politica

Mai multe persoane au fost acuzate de CNSAS ca ar fi facut politie politica la Iasi, in perioada de inainte de 1989. Printre acestia se numara si lt. col. al Inspectoratului Judetean Iasi (I.J.) Corneliu Popescu (75 de ani), sef al Serviciului 1 intre anii 1977-1979. Un alt nume publicat de CNSAS este cel al lui Ovidiu Andronache (76 de ani). Acesta a avut mai multe functii in perioada 1969-1986. Astfel, in 1969 a fost loctiitor al sefului Serviciului 1 Inspectoratul Judetean Iasi, iar in perioadele 1974-1979 si 1984-1986 sef Serviciu 1 din cadrul Securitatii. Andronache coordona serviciul care se ocupa de supravegherea fostilor membri ai partidelor politice si de combaterea eventualelor acte de disidenta din mediul universitar si artistic iesean. Ioan Closca (79 de ani) a ocupat si el functia de conducere a Serviciului 1 de la IJ Iasi. Nascut in judetul Neamt, acesta a reusit sa ajunga sef de birou in perioada 1965-1968. Functie pe care a ocupat-o si in perioada 1971-1973. Pe lista din august 2006 publicata in Monitorul Oficial apare si numele lui Constantin Ciurlau, fostul sef al Securitatii Iasi din perioada 1984-1989, la Revolutia din 1989. Acesta a fost acuzat ca a dispus „supravegherea informativa a mediului literar" din judet si ca a dat avize negative pentru deplasarea in strainatate a unor persoane nesupravegheate.

Simirad despre Cuba: „De zece ori mai rau decit era la noi inainte de ‘89"

Fostul primar al Iasului, Constantin Simirad, trei ani ambasador al Romaniei in Cuba, a observat regimul comunist condus de Fidel Castro. „Inmultiti situatia din Romania inainte de 1989 cu 10, in sensul prost. Asa este in Cuba acum, o crima din punct de vedere al libertatii, dar si din punct de vedere economic. In Cuba, salariul mediu este de 15 dolari. Au la dispozitie si o cartela pentru alimente, dar multi ar avea probleme de malnutritie daca s-ar baza doar pe cartela", a declarat Simirad. Acesta a gasit si asemanari intre comportamentele romanilor de dinainte de Revolutie si cele ale cubanezilor de acum. „Se fura foarte mult din intreprinderi, cum era si la noi. Furtul de la locul de munca este generalizat. Oprimarea politica este mult mai dura decit a fost la noi. Daca cineva incearca sa fie impotriva regimului, se formeaza comandouri din «populatia civila» si se ajunge la linsaj. In Cuba sint foarte multi disidenti in puscarie pentru ca «reprezinta un potential pericol». Pentru asa ceva se ajunge la 20 de ani de inchisoare si chiar mai mult", a descris Simirad. Acesta a mai spus ca toti cei care indraznesc sa se impotriveasca regimului nu mai beneficiaza de nici un drept constitutional.