Absurditate cu girul Protectiei Copilului

Astazi, Geta Gheorghiu, din Focsani, spera ca printr-o Ordonanta Presedintiala, sa-si poata lua inapoi copilul de la leagan. Femeia a ajuns in aceasta situatie dupa ce asta iarna, din disperare, a semnat ca este de acord cu adoptia baietelului ei. „Am fost nevoita sa fac acest lucru pentru ca ramasesem in strada cu trei copii pe care nu aveam unde sa-i adapostesc. Conditiile in care trebuia sa traiesc erau inumane si nu am putut sa pun in pericol viata celui de-al treilea copil al meu de numai doi ani. Am vrut sa-l las la leagan numai pe perioada cit sa-mi rezolv problema cu locuinta, iar acum nu mi-l mai da inapoi. Practic, aveam de ales intre a pune in pericol viata copilului meu prin conditiile inumane de trai pe care le suporta, si a solicita institutionalizarea lui. Am ajuns sa ma judec cu Directia pentru Protectia Copilului ca sa-mi recapat baietelul!”, plingea disperata, sarmana femeie.
Cosmarul prin care trece Geta Gheorghiu ar fi putut fi rezumat in citeva cuvinte, cuprinse intr-o simpla stire de ziar: o vaduva si-a dat la stat cel mai mic dintre cei trei copii, din cauza saraciei si lipsei unei locuinte. Femeia in virsta de 36 de ani a fost pusa sa semneze ca este de acord cu adoptia, iar acum, cind si-a gasit locuinta si serviciu, Protectia Copilului nu-i mai da baietelul inapoi. Geta a dat in judecata institutia, ca sa-si recapete propriul copil.
Pentru deznadejdea si disperarea in care se zbate sufletul sau de mama, orice vorbe sint insa de prisos. Din ianuarie, de cind s-a abatut pe capul ei nenorocirea, sarmana nu a gasit nici un dram de omenie din partea nimanui. In plina iarna a fost aruncata in strada cu trei copii: doua fetite, eleve in ciclul gimnazial si un baietel care de abia ce trecuse de doi anisori. Incotro s-o ia? Unde sa se duca? Traiau cu totii dintr-o pensie de urmas de doar un milion de lei, suma pe care ar fi fost dispusa s-o dea lunar oricui ar fi avut bunavointa sa le ofere un adapost. „Nu avem casa, nici pat, nici haine. Nu avem decit ce-i pe noi. Caut gazda macar pentru iarna asta, dar unde ma duc, fuge lumea de copii de parc-ar fi ciumati”, spunea Geta la vremea respectiva, reporterilor nostri. Innebunita, a batut la usa soacrei sale, unde a primit un adapost pasager. Iar de la Crucea Rosie a primit cele citeva haine cu care sa faca fata iernii lungi si geroase care ne-a chinuit pe toti. Baietelul l-a dus la cresa saptaminala din Sud, platita o vreme de DGPDC, iar fetitele au continuat sa mearga la scoala.
„Ajutati-ma!”
Hotarita sa-si rezolve problema locuintei si a serviciului, Geta a inceput sa implore ajutor tuturor autoritatilor. „Am fost la domnul primar in audienta si a zis ca nu are cum sa ma ajute. Am fost in audienta si la domnul Oprisan, care a promis ca ma ajuta dar n-am primit decit o hirtie intr-un plic. M-am dus de citeva ori la Protectia Copilului, ca nu stiam ce sa ma mai fac. Nu mai platea nimeni cresa baiatului si eu nu aveam de unde sa dau dintr-un milion, 750 de mii pentru cresa, ca muream de foame. De angajat nu ma angaja nimeni fiindca nu aveam domiciliu. Nici ancheta sociala, ca sa mincam la Cantina Saracilor n-au putut sa-mi faca atunci din cauza ca nu aveam locuinta. Iar in casa soacra-mi locuiam opt persoane intr-un apartament de doua camere. Mereu mi se spunea sa plec”, povesteste Geta. Nu a gasit nicaieri nici intelegere si nici macar mila crestineasca. Vedea cu ochii ei cum pentru altii, chiar fara copii, se gaseau solutii, numai ei ii intorcea toata lumea spatele. Ziarul nostru, care a relatat pe larg la vremea respectiva drama traita de aceasta femeie, a primit aceleasi raspunsuri de la autoritati. „Ce sa-i fac?”, a fost replica doctorului Ceamburu, in timp ce primarul Bacinschi declara ca „nu avem cum sa-i dam locuinta, pentru ca a mai avut una pe care a vindut-o”. Intr-adevar, si-a vindut garsoniera dupa ce i-a murit barbatul, din cauza datoriilor carora nu le mai facea fata… Situatia Getei devenise fara iesire. Baietelul i se imbolnavise si il internase in spital, toate usile i-au fost trintite in nas si, daca nu si-ar fi iubit atit de mult copiii, Geta si-ar fi pus imediat streangul de git. Nu ramasese decit o mina de femeie cu priviri de animal haituit… Citeva luni mai tirziu am regasit-o pe holurile tribunalului. Parea ratacita intr-o jungla din care nu mai stia cum sa iasa. „Nu mai vor sa-mi dea copilul inapoi… Trebuie sa ma judec”, a soptit, cu glas frint, innecat in lacrimi de neputinta si durere. Rezemata de un stilp al salii pasilor pierduti, isi astepta parca propria condamnare la moarte…
De ce tocmai adoptia?!
Decizia de a-si da micutul la leagan a luat-o in disperare de cauza. Nimic in lume n-ar fi determinat-o sa-si smulga copilasul de la piept, in alte conditii. A crezut ca face bine, a vrut doar ca prin sacrificiul ei sa-si scoata macar puiul cel mai mic din conditiile mizerabile de trai pe care le suportau cu totii. „Pina la momentul in care am ramas fara adapost mi-am crescut singura copiii. In nici un caz nu as fi fost de acord cu institutionalizarea daca nu as fi ramas fara locuinta. N-am vrut sa pun in pericol viata baietelului meu si singurul motiv pentru care l-am dat la leagan au fost conditiile inumane pe care le suporta saracutul”, plinge innebunita Geta. De neinteles este motivul pentru care nu s-a gasit alta modalitate de ocrotire, decit adoptia?! Cum de specialistii Protectiei Copilului, asistentii sociali, psihologii, n-au sesizat cauza pentru care femeia intentiona sa-si dea copilul?! De ce i s-a propus tocmai adoptia cind baietelul putea foarte bine sa fie pur si simplu internat pentru citeva luni in leagan sau dat in grija unui asistent maternal! Nu exista nici o dovada ca Getei i s-ar fi spus despre aceste posibilitati. Si daca i s-au spus, cum de nu i-au explicat pe indelete ce inseamna fiecare dintre ele. „M-au spus de adoptie, am semnat, dar n-am stiut ca n-o sa-l mai pot vedea niciodata. Am crezut ca fac bine, traiam in niste conditii groaznice, in capul meu nu mai era decit dorinta de a-mi salvez cumva copilul pina rezolv cu locuinta. Asistentul social mi-a spus ca pot sa iau oricind copilul inapoi daca aduc o dovada ca am unde sa locuiesc”, se chinuie Geta.
„Imi arata copilul la geam”
Baiatul a fost dus in leaganul din curtea Spitalului Judetean. Cum nu suporta despartirea de micutul caruia i-a dat viata, femeia s-a dus mereu sa-l vada. Dorinta sa fireasca si mai mult decit justificata se pare ca n-a fost insa primita bine. „Eram ingrijorata, de patru ori l-au internat din leagan in spital ca luase un microb, Pioceanic. Fetita mea cea mare a stat cu el in spital mereu. Eu am reusit sa fac rost de locuinta, am scos adeverinta pentru asta de la notariat. Mi-am gasit si de munca si din acest motiv am facut o declaratie de revocare a celei prin care mi-am dat acordul ca fiul meu sa fie adoptat. Am cerut sa-mi inapoieze copilul dar Protectia Copilului a refuzat sa imi raspunda, spunind ca au trecut 30 de zile de cind am semnat si ca nu se mai poate face nimic”, izbucneste in plins sarmana. De cind a dat in judecata Directia pentru Protectia Copilului Vrancea, spune ca nici baiatul nu-l mai poate vedea, decit prin geam. „Mi-l scoate la geam si mi-l arata, nu ma lasa sa-l string in brate. De cite ori ma duc la el cele de acolo imi spun «iar ai venit?». Cind i-am mai dus cite ceva, o banana, un biscuite, femeile de acolo imi spuneau ca mai bine le-as da de pomana. Am dat telefon sa vad ce-mi face copilul si mi-au raspuns ca nu au nici un copil cu numele asta. Va inchipuiti cit de tare m-am speriat… Nu este normal sa-mi faca asa ceva, nu este omeneste, este copilul meu, nu vreau sa renunt la el! Il iubesc mai mult decit pe mine si vreau sa-l iau acasa!”, isi varsa nenorocirea Geta. In schimb, i s-a cerut sa-i duca baietelului vaccinul si medicamentele de care a avut nevoie…
Nu exista adoptator
In dorinta disperata de a-si recupera copilul, Geta s-a adresat justitiei. Toata nadejdea si-a pus-o in Ordonanta Presedintiala pe care o asteapta astazi sa-i dea dreptate. Cu atit mai mult cu cit in momentul acesta micutul nu este implicat in nici un fel de procedura de adoptie. Pentru el nu exista inca adoptator. Doctorita care l-a ingrijit in repetate rinduri a dat o declaratie in care spunea ca ” mama nu a dorit niciodata sa abandoneze acest copil”. Iar toti cei care ii cunosc situatia acestei femei sint de parere ca ar fi de-a dreptul ingrozitor sa i se ia copilul. Cu atit mai ingrozitor cu cit, atunci cind a fost in necaz, nimeni nu i-a sarit in ajutor. Nici macar Protectia Copilului, care n-a facut altceva decit sa-i plateasca o vreme cresa baiatului si care apoi a ridicat din umeri. Dar care, suspect de repede, au pus-o pe Geta fata in fata cu alternativa adoptiei, intr-un moment in care femeia nu stia decit ca trebuie sa-si salveze copilul! Contactat de reporterii nostri, directorul Danut Ceamburu a declarat ca salariatele leaganului „au primit deja consemnul sa lase mama sa-si vada copilul”. In schimb, Anca Bratu, sefa leaganului a spus ca „atita timp cit mama e in proces cu noi eu nu va pot oferi informatii despre cazul respectiv”. Intrebata daca permite Getei sa-si vada copilul si cum se intimpla acest lucru, Anca Bratu a declarat ca „n-are importanta unde-l vede! Il vede si fata-n fata si i-l aratam si la geam. Astea sint niste lucruri care tin de regulamentul de ordine interioara”. Mai mult, sefa leaganului sustine ca micutul e perfect sanatos. „Nu are nimic atita timp cit este la noi!”, a punctat iritata, cu toate internarile in spital necesare copilului tocmai pe perioada de cind este in leagan.
Povesti de adormit copii
Nenorocirea abatuta asupra Getei ridica serioase semne de intrebare asupra modului in care Protectia Copilului se ocupa de reintegrarea micutilor in familii. Si cum se poate ca pentru pustiul Getei sa nu se fi gasit alta modalitate de ocrotire decit adoptia. Cum a fost posibil sa fie pusa sa semneze fara sa i se lase – chiar si fara voia ei (prin absurd!) – un timp de gindire! Menirea asistentei sociale a fost, de cind lumea si pamintul, sa ajute oamenii aflati in necaz, nu sa-i nenoroceasca pe viata! Nu sa schimbe destine, sa faca rani care nu se vor inchide niciodata! (Laura BREANA)