Cazarmele scolare

Internatele scolare ramin refugiul a sute de adolescenti, veniti de la sate cu gindul de a mai face vreo citiva ani de scoala la oras, cit sa-si poata gasi un loc de munca. Multi aleg caminul, in ciuda imaginii dezolante a noii case, stiind ca parintii nu si-ar putea permite chiria la o gazda. Nici faptul ca ar putea avea mai multa libertate stind la internat, nu este de neglijat. Caci cam asa se intimpla. Nu mai conteaza ca sifonierul de acasa este inlocuit cu un vestiar, vechi de vreo 20 de ani, care sta sa cada intr-un colt al camerei, nici ca dormeza nu e la fel de moale, lenjeria e cam rupta si decolorata, iar camera nu are tablouri, nici alte podoabe pe pereti. Si el, proaspatul internist, si parintele care vede unde-i va locui odrasla, nici cel care are deja experienta traiului in internat, nu se da in laturi de la viata de licean internist. Unii n-au incotro, altii o prefera.
La fiecare inceput de an scolar, internatele sint luate cu asalt de sute de liceeni, veniti de la sate, sa faca scoala. Pe considerentul ca nu sint bani de primeneala, caminele pentru elevi arata la fel de 20 de ani incoace. Doar ca se da o mina de var pe pereti, in fiecare vara, cit sa se schimbe mirosul. Camera e insufletita doar de un vestiar, vreo sase paturi de spital, cu dormeze imbicsite, lenjerii decolorate si rupte pe la colturi, perdele ingalbenite de ani si cam atit. Asa o ia in primire chiriasul. Aici, intre patru pereti pe care crede ca ii va inveseli cu timpul, atirnind citeva postere neaparat decente, va locui un an sau poate mai multi, dupa cum ii va merge cu scoala. O suta de mii pe luna, doar atit il costa pe parinte sa-si tina copilul la internat. Ii mai da vreo 900 de mii si de mincare, la cantina, si a scapat de grija.
Un pedagog la suta de internisti
In municipiu, functioneaza patru internate si tot atitea cantine care adapostesc in jur de 600 de elevi. Nu este obligatoriu sa fii elev la liceul care are internat ca sa obtii un loc in camin. Sint destule pentru toti, chiar si la cantina. Pedagogi si supraveghetori de noapte nu sint mai mult de zece in grila, caci fiecare val de disponibilizari a mai luat cite unul dintr-un camin. Ceea ce nu s-a facut pina acum, desi poate era cazul, priveste functionarea de ani de zile, cu lipsuri foarte mari, a tuturor celor trei internate si trei cantine, respectiv Liceul nr.5, Liceul nr.2 si Liceul Pedagogic, intr-un perimetru de doua sute de metri, desi ar fi putut fi comasate, macar cantinele, caci spatiu exista. Oricum, si fete si baieti, stau la gramada. Daca avem in vedere opiniile inspectorului scolar general, Enache Mindrescu, in aceasta privinta, probabil odata cu noul an scolar vor interveni unele modificari. "O sa facem un control neanuntat la internate, ca avem semnale ca fetele mai dorm pe la baieti si invers. Sint probleme din cauza faptului ca stau impreuna in internate cu fumatul, alcoolul. Probabil vom incerca sa separam baietii de fete", a mentionat inspectorul scolar general, intr-o discutie recenta cu reporterii nostri. De altfel, Inspectoratul Scolar a facut citeva controale surpriza, de la inceputul anului scolar, care au evidentiat starea deplorabila a caminelor si lipsa de supraveghere, care are consecinte nefaste asupra tinerilor, mai ales in ceea ce priveste fumatul si consumul de alcool.
Limitele evadarii
Daca o anumita categorie de internisti priveste locuitul in camin ca pe o evadare din miinile parintilor, si profita de conjunctura pentru a face cam tot ce le trece prin cap, pentru cei considerati in afara comitetului, parerea despre traiul la internat este complet diferita. Programul standard al unei zile de internist, pentru cei care il respecta, incepe la orele 6.00 dimineata. Se aude ciocanitul la usa, semn ca trebuie sa se dea jos din pat, vrind-nevrind. Urmeaza spalatul ochilor, pentru cei care indraznesc sa o faca, caci apa rece ca gheata de la robinet nu-i prea imbie la dezmorteala pe multi dintre internisti. Fac repede bagajul de scoala, patul daca mai apuca, si fug la masa sa mai prinda ceva de-ale gurii. Daca nu invata la liceul in internatul caruia locuiesc, mersul la scoala e o povara. La sapte dimineata sa strabati orasul, si sa fii fresh la cursuri, e cam greu. Dupa ore, fiecare face cam tot ceea ce vrea, de la teme pina la plimbari in oras, ca nimeni nu-i retine. Important este sa ajunga pina la orele 22 la camin ca altfel, de nu da la pace cu pedagogul, risca sa doarma pe unde apuca. In week-end, multi pleaca la casele lor. Cinci zile din sapte nu-i supravegheaza nimeni. E treaba lor cum isi intocmesc lista de prioritati. Lipsa supravegherii si dezinteresul voit al factorilor de raspundere, care se scuza prin a invoca bugetul de austeritate, fac ca numarul minorilor delicventi sa creasca de la an la an. (Cristina LAZARIN)