Condamnata la tacere

O fetita de 8 ani din Odobesti a fost condamnata sa vorbeasca numai in soapta datorita unei afectiuni a corzilor vocale. Bariera dintre viata si moarte inseamna pentru Felicia Gabriela Ghergut o canula, adica un orificiu pe care il are in git si prin care respira. Din aceasta cauza, fetita este incadrata in gradul 1 de invaliditate. Boala Gabrielei a aparut la virsta de trei ani. „Dupa ce a implinit 3 ani, in 2 luni i-a luat glasul”, spune mama fetitei, Dorina Valerica Ghergut. Diagnosticul care a apare in certificatul de handicap al fetitei este de papilomoza laringiana operata traheostoma. Gabriela a suferit 2 operatii cu laser la Bucuresti, si inca una la Iasi. In urma operatiei de la Sfintul Spiridon, fetita s-a ales cu orificiul din git deoarece, dupa cum spune mama ei, doctorii nu aveau laser. La interval de 3, 4 luni Gabriela ar trebui sa mearga la control la Iasi. De un an de zile insa fetita nu a mai fost dusa la control de parintii ei, care abia isi duc zilele de pe o zi pe alta, si mai au inca trei copii mici acasa. „A luat medicamente, dar doctorii nu i-au dat de fiecare data cind am fost la control. Nu stiu daca are posibilitatea sa se vindece. Doctorul imi spunea numai cind sa vin la control”, spune resemnata mama Gabrielei. Ea nu stie daca pentru Gabriela mai exista o posibilitate de vindecare si nici unde sa se adreseze pentru a afla acest lucru. Si chiar daca cineva i-ar da vestea ca fetita ar putea fi vindecata nu stie de unde ar putea lua bani ca sa plateasca tratamentul.
La 8 ani, inca la gradinita
Gabriela de afla inca la gradinita, desi are 8 ani. Singurele lucruri care o deosebesc de orice copil normal de virsta ei sint fularul pe care il poarta permanent in jurul gitului si hiriitul aparatului care se aude atunci cind respira. Gabriela nu a mai fost la gradinita din 1999 si, probabil, ar fi stat si anul acesta acasa daca unul din fratii ei mai mici nu ar fi trebuit sa mearga la Gradinita nr.3 din Odobesti. Pentru ca educatoarea nu s-a opus rugamintii mamei, Gabriela isi insoteste fratele la gradinita. „Nu-i venea sa creada ca de a doua zi merge la gradinita”, spune mama ei. „Este normala din toata punctele de vedere, numai ca nu vorbeste. Stie sa socoteasca, memoreaza poeziile. Este foarte curioasa, este un copil care vrea. Copiii o marginalizau la inceput pentru ca vorbea numai in soapta, insa acum s-au obisnuit cu ea”, ne-a spus educatoarea Marioarea Serescu. Parintii nu au dat-o la scoala pe Gabriela deoarece le-a fost frica de reactia celorlati copii. „Ma gindeam ca nu se poate implica, si ii va face rau pentru ca ea vrea sa se implice. De asta nu am dat-o la scoala. La anul o voi da sigur”, ne-a spus mama fetitei. La intrebarea daca ii place la gradinita, daca ar vrea sa invete la scoala, Gabriela raspunde numai cu „da”. Imediat ce isi depaseste timiditatea, fetita raspunde soptit, in singurul mod in care mai poate comunica cu ceilalti. „Imi plac poeziile. Cu doua fete atita ma inteleg bine. Cu baietii cam greu. Pe baieti trebuie sa-i mai ciomagesc eu oleaca”, spune Gabriela.
Trai la limita saraciei
Familia Gabrielei traieste, ca multi altii, la marginea saraciei. Familia Ghergut are 4 copii, cu virste cuprinse intre 8 luni si 8 ani. Locuinta celor sase suflete este o camera in casa bunicii mamei. Averea cuprinsa intre cei patru pereti sint doua paturi, citeva piese vechi de mobilier si un televizor. Cel mai sigur venit il reprezinta alocatiile copiilor, si pensia de insotitor a mamei Gabrielei. Valerica Ghergut nu a primit insa nici un ban pe ultimele trei luni ale anului trecut, la fel ca toti asistentii personali din Odobesti. Sotul acestia, Bernard, lucreaza cu ziua pe la cine ii da de lucru. „Meseria mea, de tractorist, nu e cautata. Muncesc pe unde apuc”, spune resemnat Bernard. In cei citiva metri patrati cit numara curtea casei nu prea mai este loc si pentru o gradina. „Am facut un cotet pentru porc. Insa de unde bani sa cumpar unul ?”, se intreaba Bernard Ghergut. (Mihai BOICU)