Copii "infiati" de o catea

Satul Plop din Gura Calitei ar putea fi locul in care legenda lui Remus si Romulus sa fie repetata. Iar daca ne-am lua dupa intelepciunea stramoseasca ce spune ca nu iese foc fara fum, mai ca ne-ar veni sa dam crezare birfelor ce au impinzit zona. Si totusi, in plina explozie a civilizatiei, cind pina si in lumea a treia oamenii prefera sa manince radacini decit alte spurcaciuni, trei copii care sa suga lapte de la catea este incredibil. De ce s-a ajuns insa ca lumea sa cleveteasca despre asa ceva si de ce tocmai despre copiii lui Vasile Barian? Si de ce tocmai acum, cind colac peste pupaza, cateaua mai are si pui? Reporterii "Monitorului" ajunsi la fata locului au incercat sa dea de urma adevarului prin tot acest hatis de presupuneri.
Micii vagabonzi
Maria (8 ani), Ion (4 ani) si Mihai (3 ani) sint inocentii protagonisti ai acestei istorii. Nu prea vede nimeni ce-i de capul lor. Cit e ziulica de lunga bat, cu piciorutele lor goale si coapte de soare, ulitele prafuite si inguste ale satelor din preajma catunului natal. "Iau cateaua si o tiriie dupa ei prin sat. Parca n-au nici mama si nici tata. Ca daca ma-sa ar avea grija de ei, n-ar mai fi iesit vorbe", spune mucalit nea Avram, unul din putinii sateni ramasi pe linga casa la orele amiezii. Vorbele sale ne-au stirnit curiozitatea, iar mina omului, intinsa ca o sageata, ne-a indreptat privirile spre virful unui deal pustiit de vegetatie, acolo unde se itea acoperisul casei Barianilor. Din urma ne-au ajuns vorbele consoartei omului, spuse cu amaraciune mamoasa. "Le mai da lumea sa manince si ei tot pe drumuri sint. Trag cateaua aia dupa ei, trei amariti, acolo. Cateaua are un catel. Cica au suit-o pe ceva si au supt de la ea. Umbla vorba…", se duce-n treaba ei femeia.
Nadusiti de suisul si coborisul ripelor ne-am tras sufletul de-abia cind am dat cu ochii de cateaua cu pricina. Ametita de caldura si lesinata de foame, a reusit sa latre mai mult a jale decit a semnal de alarma. Si pe cine sa alarmeze? Doar pe cei trei copii adunati in jurul ei care se zgiiau deja la noi rizind cu gura pina la urechi. "Ce faceti voi aici? Va jucati cu catelusul?" ii intrebam, aratind spre puiul firav al catelei. S-au grabit sa dea din cap, ingramadindu-si degetele invirtosate de jeg, in gura. Si atunci i-am intrebat. "Voi mincati lapte de la catea?". Cei mai mici au taiat-o atunci la fuga. A ramas doar Maria sa raspunda serioasa ca "da".
Un tata suspicios
Cu pasi avintati s-a repezit spre noi tatal. A aparut ca din pamint, buimacit de somn si furios ca-i calca cineva ograda. Zburataciti, puradeii s-au ingramadit cit ai zice peste, in intunecimea tindei. Pina sa ajungem noi, deja isi muiasera pumnisorii in zoaia dubioasa dintr-un blid soios, umplindusi fetele de scursuri. Duceau cu sirg la gura terciul imputit lasat cine stie de cind sa dospesca pe prispa. Erau atit de murdari, atit de rupti si de neajutorati ca ti se rupea inima de mila. Vasile, tatal lor, a devenit brusc grijuliu, grabindu-se sa ne explice ca "ma-sa-i dusa la prasit cu ziua. Eu stau acasa sa vad de astia. Sa le fac de mincare", spune, sperind ca ne convinge intinzind spre noi o farfurie cu urme vagi de varza calita. "Asta-i varza care le-am dat-o eu ieri", ne sopteste vecina de peste drum. "Ti-am spus eu sa-ti tii copiii acasa, nu sa-i lasi sa umble fleaura. Acum uite, vezi lumea ce spune", il cearta Rodica L., o femeie ce are gospodaria in vecinatatea familiei lui Vasile Barian.
Cele trei odrasle despre care s-a dus buhul nu sint singurii copii ai Stoianei Raduta si ai lui Vasile Barian. In total au sapte, dar cei mari sint dusi de-acasa in treaba lor. Cel de 16 ani umbla pe la stini si mai are grija de oi. Alt baiat face armata iar fata cea mare e deja maritata. Din toti sapte doar unul a fost dat la scoala, si anume Ioana, care este acum in clasa a III a. Un an a ramas repetenta, lucru firesc daca tinem cont de conditiile de acasa. Si totusi a fost trimisa in continuare la scoala nu de alta, dar in caz contrar ar fi pierdut parintii alocatia. "Traim din alocatiile lor. Si mai muncim cu ziua. E 50 de mii o zi, cu mincarea lor, bine-nteles. Nu mai merge cum mergea odata cu oieritul. Si cu padurile s-a stirpit. La noi e foarte greu", se plinge Vasile. Vecinii lor le stiu insa naravul. "Beau de sting. Acum era treaz ca-i totusi dimineata si s-au dus alocatiile. Cind iau banii nu-s o clipa treji. In loc sa ia mincare la copii, o dau pe bautura", spune Rodica L.
"Saptamina trecuta i-a vazut sugind de la catea"
La orele dupa-amiezii, cind elevii se intorceau de la scoala din Lacul Baban, o alta fetisoara ne-a marturisit ca una din colegele ei, Dorina, i-ar fi vazut pe copiii lui Barian sugind de la catea. "Saptamina trecuta mi-a zis Dorina ca i-a vazut pe drum, in Cocosari. Sugeau de la catea. Si zice ca i-ar mai fi vazut si altii", spune eleva care este acum in clasa a IX a. Povestile despre copii prind amploare cind ne ajunge la urechi cum ca in hoinareala lor de zeci de kilometri ajung sa doarma acolo unde-i prinde somnul. "Cind obosesc, pun capul jos si se culca. Chiar daca sint pe cimp, sau altundeva. Maria, fetita asta mai mare maninca iarba. Nu-s chiar normali copiii, ca daca i-au facut la betie…N-are grija de ei, sa-i tina pe linga casa. Sint mici si cine stie ce se poate intimpla", spune ingrijorata Rodica L.
In orice caz, chiar daca zvonurile nu sint adevarate, este mai mult decit evident faptul ca acesti copii traiesc ca vai de lume, linga o mama care nu se omoara sa-i spele si sa-i hraneasca si linga un tata care nu stie sigur nici macar citi ani au copiii lui. Ce-o mai fi om mai vedea, dar in orice caz e pacat de la Dumnezeu ca trei copilasi, frumosi de altfel, ajung sa bata drumurile in loc sa gaseasca acasa grija si caldura de care au atita nevoie. (Laura BREANA)