Cu un pas in urma mortii

Simpla pronuntare a cuvintului criminalist da fiori celor mai multi dintre noi. Cu toate ca nu sint deloc fiorosi, decit poate pentru infractori, e bine sa nu ai de a face cu ei. Cu un criminalist nu dai ochii decit in cazuri extreme: crime, violuri, tilharii, sau orice alta infractiune cu violenta. Odata cu trecerea timpului, dupa ce au ajutat la rezolvarea a sute de dosare in care au lasat cite o parte din suflet, fie ea cit de mica, au devenit imuni la orice atrocitati. Chiar si in fata unei crime odioase ei isi pastreaza calmul, pentru ca sint constienti ca este singurul mod de a gasi vinovatul si de a-l trimite in fata judecatorilor.
Munca in echipa, deasupra orgoliului
Criminalistii sint cei care depisteaza autorii unor infractiuni de o violenta extrema, cu consecinte deosebit de grave: crime, violuri urmate de moartea victimei, pruncucideri, tentative de omor, tilharii.
Pentru depistarea autorilor este nevoie de munca in comun a unei echipe de specialisti care include ofiteri de politie din judiciar, criminalistica, cercetare penala, medici legisti, coordonati de procurorul criminalist care, prin lege, trebuie sa conduca cercetarile si sa puna cap la cap o mare cantitate de informatii din care sa rezulte identificarea autorului. Echipa este foarte importanta si, de multe ori, experienta unui subofiter cu zeci de ani de meserie "bate" teoria unui procuror proaspat licentiat. Munca criminalistilor nu se desfasoara dupa program si nu exista un orar anume. "Sint perioade in care cel putin o data sau de doua ori pe saptamina esti sunat noaptea acasa si trebuie sa pleci pe teren, iar de regula, criminalistul are in lucru mai multe dosare, uneori de ordinul zecilor", ne-a declarat Atilla Santa, procurorul sef al Sectiei Urmarire Penala din Parchetul Judetean Vrancea.
"A masura de zece ori si a taia o data"
Se acorda aceeasi importanta oricarui caz si sint valorificate toate informatiile. Dicolo de acel "al saselea simt" pe care il da experienta, o opinie formulata din start poate sa conduca cercetarile pe un drum gresit. Procurorul criminalist nu are voie sa fie subiectiv, chiar daca si-a creat o anume convingere. Pina ce probele, verificate si reverificate, nu indica fara dubii autorul, nu poate lua masura arestarii preventive sau a trimiterii in judecata. "A masura de zece ori si a taia o data" este, se pare, un motto la mare pret printre criminalisti. "In orice meserie viata iti poate oferi rateuri. Cu atit mai mult, in criminalistica este nevoie de o mare obiectivitate; lucrezi direct cu omul si iti pui amprenta pe viata lui", spune procurorul Santa. Pina la urma, chiar daca este un infractor, e in joc soarta unui om care va fi pedepsit, dar care are drepturi ce trebuie respectate. In cazurile cind victimele sint copii, se intimpla de multe ori ca rudele, sau alti membri ai comunitatii respective sa declare deschis ca vor trece la linsarea autorului, drept pentru care acesta este protejat de echipa de cercetare. El este audiat in prezenta avocatului si se bucura, pina la proba contrarie, de prezumtia de nevinovatie. "Eventualele dubii, cum ca ar mai fi posibila o ancheta sub presiune morala, de cea fizica nici nu se mai pune problema, sint nejustificate", afirma procurorul Santa.
"Noi sintem partea tehnica a Politiei"
Daca procurorii sint cei care lucreaza cu oamenii, politistii criminalistii nu au efectiv dosare in lucru, ci ajuta la solutionarea dosarelor. "Noi sintem partea tehnica a Politiei. Nu avem dosare spre solutionare, ci ii ajutam pe restul sa-si faca treaba. Participam la fata locului, unde efectuam toate operatiunile din punct de vedere tehnic: de la ilustrari, la relevari de urme, prelucrarea si valorificarea lor", ne-a povestit maiorul Neculai Gurbet, seful serviciului Criminalistic din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie. Ei trebuie sa valorifice toate urmele ridicate de la locul faptei, dupa care le prelucreaza. In criminalistica sint folosite foarte multe accesorii, de la banala coala de hirtie, pina la aparatura ultrasofisticata.
Ingeniozitatea, mai importanta decit dotarea
Dotarea celor care sint "vioara intii" din concertul numit "infractiune" este sub orice critica. Desi fiecare din cei 21 de ofiteri din cadrul IJP are cite o trusa criminalistica, de cele mai multe ori trebuie sa improvizeze. Aparatura existenta in dotare este de prin anii ’60 si se defecteaza destul de usor si des.
In momentul cercetarii la fata locului urmele lasate de infractori se releva cu un praf, fotografiate, si se ridica cu o folie speciala. Pentru ca acele folii speciale sint in numar extrem de redus, de multe ori urmele sint ridicate cu fisii de scoci. Desi calitatea ramine aceeasi, trebuie un grad ridicat de atentie, pentru ca sa nu aiba de suferit calitatea indiciului. "Se fac fel de fel de artificii ca sa ne facem meseria. De fiecare data, trebuie sa improvizam, sa gasim o modalitate de a rezolva problema", spune maiorul Gurbet. El afirma ca, desi se fac aceste improvizatii, nu s-a intimplat niciodata ca o proba sa fie distrusa.
Pe parcursul unui an, politistii de al Criminalistica ajuta la prinderea a zeci de infractori. Pentru aceasta, insa este nevoie de niste "ochi de vultur", pentru ca uneori se confrunta cu cele mai ciudate tipuri de urme. "Una este sa ai o urma creata in conditii uscate, care se valorifica cu usurinta si conduce la prinderea autorului, si alta este sa ai o urma creata in noroi; este aproape absurd sa crezi ca o poti valorifica. Cele mai sensibile de ridicat ramin, insa, urmele papilare (n.r. – amprentele)", ne-a spus maiorul Gurbet.
O munca pentru barbati
"Daca nu faci aceasta munca si din pasiune, daca o faci doar din deontologie profesionala, au de suferit rezultatele. Trebuie sa ai si o constitutie psihica mai aparte, nu e vorba de duritate, dar iei contact in mod nemijlocit cu indivizi periculosi, perversi, si, mai ales, cu cadavre de diferite feluri, de la cele «calde inca» pina la cele mutilate, descompuse, descompletate sau chiar in stare de putrefactie. Prin natura sa, este specifica barbatilor; nu exista nici o norma care sa interzica femeilor o astfel de profesie, dar nu sint cereri in acest sens. Eu personal nu am intilnit nici o femeie in criminalistica, decit in munca de laborator. Nu stiu care este situatia in tara, dar in Vrancea si in judetele invecinate nu sint", completeaza procurorul Santa.
Ancheta, o adevarata arta
Daca de la inceput exista probe zdrobitoare, cu extrem de putine exceptii, autorii isi recunosc fapta incercind sa invoce motive care le-ar usura situatia juridica: legitima aparare ori provocarea. Mai ales daca victima este decedata, caz in care nu se poate face reconstituirea pina la cele mai mici detalii, majoritatea neaga si incearca sa traga cit mai mult spuza "pe turta lor", sa fuga cu orice chip de raspunderea penala. Sint invocate alibiuri care trebuie demolate si depinde de destoinicia anchetatorului, care adesea se transforma in arta, sa-l faca sa spuna cit mai mult. Nici unul nu este interesat sa declare cu lux de amanunte ce si cum a facut. Se incepe cu o discutie libera, pentru ca banuitul sa se relaxeze pe cit posibil, pentru ca sint situatii in care, chiar nevinovat fiind, sub imperiul unei temeri sau a unor interese de natura religioasa, de famile sau materiale, un om "recunoaste" lucruri pe care nu le-a facut.
De referinta pentru criminalisti este celebrul caz "Anca-Samoilescu", in care un sofer de taxi din Bucuresti a declarat ca a comis un omor si a executat 4 ani de inchisoare, pina in momentul in care adevaratul criminal a mai comis o crima identica. "Am avut un astfel de caz, in care tatal autorului unei tentative de omor a luat asupra sa fapta. A fost arestat, insa ulterior l-am eliberat pentru ca o voce interioara imi spunea ca nu e el autorul. Am reusit sa demonstrez la o saptamina ca fiul era cel vinovat si ca tatal luase totul asupra lui pentru ca ar fi executat o pedeapsa mult mai mica, fiind mai in virsta", spune procurorul Santa.
O scama a demolat o crima aproape perfecta
De 17 ani, de cind este criminalist, maiorul Neculai Gurbet a ajutat la rezolvarea multor cazuri deosebite. Cea mai minutioasa ancheta din ultimii zece ani ramine, de departe, cea a descoperirii criminalului Flaviei Pusca. In 12 septembrie a anului trecut, Valentin Vintila, un individ bolnav psihic, a ucis-o cu bestialitate pe fetita, si, desi el si-a recunoscut fapta, nu putea fi trimis in instanta pentru ca nu avea discernamint, cu atit mai mult cu cit si alte persoane sustineau ca au fost autorii crimei. Mai era o singura proba de administrat in dosar. Anchetatorii urmau sa joace atunci ultima carte in ceea ce se profila a putea fi crima perfecta. Ei au trimis la Laboratorul Criminalistic din IGP o bucatica de pamint cit o palma, in care era imprimata urma genunchiului criminalului. Nu numai ca pe baza acestei probe s-a putut stabili ca autorul purta pantaloni raiati, dar o banala scama din mulajul urmei lasate in pamint a stabilit fara dubii legatura directa dintre urma de genunchi si pantalonii lui Vintila.
"Nu exista crima perfecta"
De regula, criminalii sint oameni obisnuiti, care din diferite motive isi pierd contolul si ucid in stare de surescitare. Marea majoritate sint barbati, si nu au o anumita virsta, conditie sociala sau educatie. Cazurile cu premeditare sint rare si apar din motive de gelozie, datorita intentiei de a tilhari victima, ori ca urmare a unor violuri. "In Vrancea, la astfel de infractiuni nu stam rau, dar nici foarte bine. Si o singura crima nepedepsita te opreste sa spui ca stai bine. Judetul are putine infractiuni cu violenta extrema, in comparatie, de exemplu, cu zona Constanta, o regiune de tranzit, unde numarul este de zeci de ori mai mare", ne-a declarat procurorul Atilla Santa. Omul nu este masina, poate scapa la un moment dat un mic detaliu care sa intirzie sau sa impiedice identificarea autorului. Motivele sint atit de ordin obiectiv, cit si de ordin subiectiv. "Nu exista crima perfecta, ci doar cazuri cu autori inca nedescoperiti. Sint la Parchet un numar de astfel de dosare, cu o vechime mai mare de zece ani", a incheiat procurorul Atilla Santa.
Intr-o lume in care violenta isi intinde tentaculele in mai toate mediile, prezenta criminalistilor, a acelor oameni cu ochi si simturi de vultur, poate fi o garantie ca, daca raul nu poate fi evitat, va fi macar pedepsit. (Monica GRIGORE, Ciprian BOBEICA)