"Imi las copiii la stat"

Are 30 de ani si a adus deja pe lume sase copii, pe care spune ca nu mai are cum sa-i cresca. Ieri dimineata a venit cu cinci dintre ei agatati de fuste la usa Directiei Judetene pentru Protectia Copilului Vrancea. Fara resentimente, vroia asa, de-o data, sa-i lase pe toti cinci in grija statului. "N-am ce sa fac. Decit sa-i las ca o catea, pe strada, mai bine sa-i dau la camin", spunea ieri Marinela Bilibou, din Homocea. Copiii au virste cuprinse intre 11 luni si 12 ani si asteptau ieri speriati, sa li se hotarasca soarta.
Dac-ai vedea-o pur si simplu pe strada, nici nu ti-ar trece prin cap ca are deja sase copii. Este inalta, subtire, cu ochi focosi si o poveste intreaga in spate. Ca fiecare, am putea spune. Pentru ca fiecare dintre noi avem propria istorie, propriile griji. Si totusi, citi – mai exact cite – dintre noi am putea aduce pe lume sase copii, pentru ca apoi sa-i lasam pur si simplu la usa institutiilor de ocrotire ale statului?!
Ea spune ca nu are incotro. Ca o bate barbatul rau de tot, "vai de cozonacul" ei, si pe ea si pe copii. Ca s-a saturat de scandalurile facute la betie de cel pe care l-a ales sa-i stea alaturi la bine si la rau, cu patalama semnata si parafata. Si ca doar n-o sa ramina sa fie "panarama lui toata viata". Si toate astea le sustinea ieri sus si tare, la primele ore ale diminetii, in fata copilasilor care asteptau resemnati, sa li se hotarasca soarta.
Ti se rupea inima la vederea lor. Cinci prichindei priveau cu ochi mari si intunecati spre mama lor. Probabil nici nu prea intelegeau ce se intimpla. S-au invatat sa stea cu frica in sin, ba chiar sa indure bataia si cuvintele grele. "Daca stiam ca ajung asa, mai bine nu-i faceam", spunea mama. "Mai bine la camin decit acasa", spunea si Catalin, cel mai mare dintre cei cinci copii. Mai ca nu-ti vine sa-ti crezi urechilor! Privind femeia, poate sa-ti crape capul gindindu-te si tot n-ai sa ajungi sa pricepi de ce oare mai da Dumnezeu copii celor care nu-i merita! Nimic nu poate scuza gestul sau. Nici bataile pe care spune ca le indura si nici faptul ca are doar trei clase si nici o meserie. Cu ochii agatati de ma-sa, baietelul cel mai mare povestea cit de tare l-a batut tatal. "Pe mine m-a dat cu capul de marginea patului, mi-a dat cu geanta in cap. Ne punea sa facem mincare din cenusa, apa si tacimuri de alea de pui. Si minca el", spune Catalin. Framintat de faptul ca-si vede mama plingind si fratiorul mai mic cu doi ani stringindu-si minutele intr-o ingrijorare muta, baiatul ne asigura din nou ca vrea mai degraba la un camin. Macar acolo sa se simta in siguranta.
"E betiv si barbiturist"
Marinela spune ca s-a casatorit cu Vasile prin ’90, ba chiar ca ar fi avut si o casa pe care barbatul a distrus-o in accesele de furie provocate de bautura. "Sint casatorita legitim cu asta, dar nu-l mai pot suporta ca e betiv si barbiturist si bate copiii. El a spart tot din casa, a distrus tot. De la bautura a dat in nebuneala. Acum sase luni ne-am despartit. M-a batut si am plecat cu copiii de acasa. Nu aveam cum sa mai stau", zice femeia, leganindu-si pruncul de doar 11 luni, pe care astepta sa-l dea la stat. Ea povesteste ca acum jumatate de an, cu copiii dupa ea, a ajuns in Ploiesti, unde si-a internat copiii intr-un centru de plasament. "Ce era sa fac cu ei?", isi explica repede gestul. Si-a vazut, din cite spune, mai departe de viata, vinzind prin piete. Acolo a stat pina marti, cind cei de la Directia pentru Protectia Copilului Ploiesti au trimis-o cu copiii inapoi in Vrancea, judetul de resedinta. De acolo a venit cu trenul si de cum a ajuns, a fost internata in Centrul de primire minori din Focsani. "Azi dimineata (ieri – n.r.) a venit cu copii la noi spunind ca vrea sa-i lase aici pentru o perioada de timp. Noi am fost acasa la ei, la Homocea si vecinii ne-au spus ca sotul ei este un tip violent, dar si ca ea este cea care genereaza conflicte. Casa nu mai are nici geamuri, nici gard si tot de la vecini am aflat ca ea s-ar fi mutat inainte la mama ei. Dar si aceasta are 12 copii si a dat-o afara, sau a plecat de acolo de bunavoie, nu stiu. Am vrea sa-l chemam pe tata si sa realizam o intilnire intre el si ea. El spune ca o iubeste si o primeste acasa, dar ea nu mai vrea sa mearga. I-am putea ajuta material timp de sase luni", a declarat reporterilor "Monitorului" asistentul social care se ocupa de acest caz.
"Ma duc la Bucuresti"
Marinela spunea ieri ca n-are ce face, trebuie sa-si dea copiii la camin, chiar daca-i pare rau. Parerile sale de rau nu tin de cald, insa, copiilor. "Nu vreau sa ajunga cersetori. Mi-e mila de ei, dar nu pot sa-i duc pe strada. Daca mi-ar gasi cineva servici si casa i-as tine, dar asa e mai bine sa stea la camin. Ca mai am un copil care l-am dat la camin, nu l-am mai vazut dar stiu ca este la o femeie", spune Marinela. Nici prin cap nu i-au trecut toate aceste probleme inainte de a aduce copiii pe lume. Probabil nu s-a gindit nici la suferinta adunata in micile fiinte, care s-au trezit dintr-o data fara mama si fara tata. Asa a gasit femeia sa-si rezolve problema. Doar nu are decit 30 de ani. Treizeci de ani plus sase copii. Si cine stie citi o sa mai aiba, doar viata merge inainte. Iar statul ii poate creste, nu-i asa, pe toti.
Inconstienta unei mame costa statul 20 milioane lei lunar
Cei cinci copii lasati ieri de Marinela in grija Directiei Judetene pentru Protectia Copilului Vrancea vor ajunge probabil in centrele de plasament. Intretinerea lor in institutie costa aproximativ 20 milioane lunar, adica 3,5 milioane de lei de copil. Cum au crescut atitia altii, vor creste cu siguranta si ei. Cineva trebuie sa-i ocroteasca. Ce se va intimpla insa cu sufletele lor, din care s-a smuls brutal cea care este indeobste cea mai draga fiinta din lume, nu se stie. Asa cum nu se stie ce se va intimpla, de altfel, cu intregul lor viitor. (Laura BREANA)