Sala de asteptare a minorilor vagabonzi

Aproape ca ne-a devenit familiara imaginea copiilor murdari si zdrentarosi, care, ghemuiti pe marginea drumurilor, intind minute tremuratoare sperind in milostenia trecatorilor. Sint peste tot. Fac parte din decorul garilor, cersesc pe culoarele trenurilor, ii intilnim in intersectii ori rezemati de peretii reci ai cladirilor. Ii privim indiferenti si ne vedem de drum, fara sa ne treaca prin minte ca fiecare dintre aceste suflete are trista sa poveste.
Obisnuiti cu viata de vagabond, acesti copii ai nimanui, cu greu mai pot fi convinsi ca ar putea exista si pentru ei un loc pe care sa-l numeasca "acasa". Iar cei mai multi dintre ei nici nu si-l mai doresc.
Deseori, micii hoinari care sint adunati de pe drumuri sint adusi la Centrul de Primire Minori – "sala de asteptare" cu gratii la geamuri si lacate pe usi – in care copiii sint adapostiti pina cind autoritatile ii identifica si le rezolva, intr-un fel sau altul, situatia.
Vagabondajul, preferat batailor
Centrul de primire minori din Focsani are in prezent trei "locatari". Una dintre acestia este Alina, fetita a carei poveste a fost deja relatata in paginile cotidianului nostru. Batuta crunt, si pusa sa cerseasca de catre o tiganca, ea a reusit sa fuga de acasa si a ajuns, acum aproape doua luni in urma, in institutia mai sus amintita.
Ceilalti doi colegi ai sai de "suferinta" sint Eugen Cus, de 15 ani si Marian Ipate, de 14 ani. Desi vin din locuri diferite – primul din Bacau si cel de-al doilea din Tirgu Neamt – amindoi au avut o motivatie comuna: au fugit din institutiile de ocrotire din cauza batailor administrate de colegii mai mari.
Eugen a fost gasit, nu demult, pe strazile Marasestiului. Copilul, cu vizibile probleme psihice, a fost internat la Scoala ajutatoare Bacau. Atit cit a putut, el ne-a explicat ca a fugit de acolo "pentru ca ma bateau copiii mai mari. Ma bateau, nu stiu de ce, imi dadeau cu papucii in cap", spune baiatul, care s-a decis sa fuga atunci cind "aia mari" l-au obligat sa si cerseasca. El asteapta acum sa vina cineva sa-l ia de acolo. Poate tatal, care "sta la bloc si are si televizor color" poate cei de la scoala ajutatoare din Bacau, cu toate ca Eugen ar prefera sa ramina in Focsani, unde "sint copii buni".
"Daca nu-mi trece, imi taie piciorul"
Marian Ipate, desi mai mic cu un an decit Eugen, este evident mai smecherit. Pentru el, vagabondajul nu prea mai are secrete si i se pare mai convenabil decit traiul intr-un camin.
Din cite spune, a colindat cu trenul aproape toata tara. Locul de plecare a fost Casa de Copii din Tirgu Neamt unde a fost lasat de maica-sa de mic copil. Din pricina unei afectiuni la un picior, zice ca a fost operat "de vreo sapte ori. A zis doctoru ca daca se umfla genunchiul, trebuie sa-mi taie piciorul", explica Marian, aratindu-ne cicatricea cu o seninatate suspecta in fata unei asemenea perspective. El povesteste ca de data asta a ajuns din nou pe strazi din cauza maica-si.
"A venit la camin si m-a luat de acolo ca sa ma duc cu ea la cersit. M-am bucurat, ca si asa ma tot bateau copiii. Dupa aia m-am dus cu trenul la Brasov si de acolo la Constanta", spune Marian.
In hoinareala lui, cei care l-au hranit au fost cetatenii milosi ai oraselor pe unde a trecut. Si, chiar daca o vreme a fost sechestrat de tigani si pus la cersit de catre acestia, baiatul nu regreta nimic. Iar daca tot trebuie sa locuiasca intr-o institutie, el spune ca prefera "Casa de copii" din Marginea, judetul Timisoara. "Am fost o data acolo si a vrut o doamna buna sa ma infieze", crede Marian.
Incotro?
Unde vor ajunge acesti copii, inca nu se stie. Cert este ca din diverse motive, ei incearca mai mereu sa evadeze din caminele care le ofera, cit de cit, adapost, hrana si protectie. Ajunsi in strada, devin prada usoara si forta de munca pentru "capii" cersetoriei.
Parasiti, haituiti si uitati de lume ei cresc ca vai de capul lor, devenind invariabil, delicventii de mai tirziu. (Laura BREANA)