Sase copii sufera de foame

Sase copii din Golesti, cu virste cuprinse intre un an si noua luni si 17 ani, se chinuie sa-si duca zilele intr-o saracie mai neagra decit orice inchipuire. Cu toate ca tatal lor, Mihai Ungureanu, lucreaza si primeste salariul minim pe economie si cu toate ca venitul familiei e rotunjit de alocatiile copiilor, ei nu reusesc, de un an de zile, sa manince altceva in afara de „cartoafe si orez. Ca anul asta n-am patit niciodata. E un dezastru total”, spune Silvia, mama celor sase copii.
Pentru familia Ungureanu viata nu a fost intotdeauna atit de grea. O vreme au dus-o asa cum o duce toata lumea. Stateau la bloc, intr-un apartament din Focsani, pe care la un moment dat au fost nevoiti sa-l vinda. „Sint sapte ani de cind ne-am mutat la Golesti. Aveam deja trei copii, sotul a intrat in somaj si n-am avut incotro, a trebuit sa vindem. Nu mai faceam fata datoriilor. Am cumparat casa asta, asa darimata cum era. A trebuit s-o reparam, am facut fintina, gardul, am tras lumina. Toate astea au costat destui bani”, spune Silvia. Si, cu toate ca sotul ei a gasit pina la urma un loc de munca – platit cu salariul minim pe economie – viata familiei Ungureanu a inceput sa fie din ce in ce mai grea. Sa hranesti si sa imbraci sase copii din aproximativ trei milioane lei n-ar fi usor pentru nimeni…
Partasi la saracia in care se zbat aceste suflete, vecinii le-au mai adus haine pe care le-au purtat pe rind, toti cei sase pusti. De atita folosit, unele si-au pierdut culoarea, s-au rupt si s-au labartat insa Silvia nu are bani sa cumpere altele. Nici ce sa le puna pe masa nu are. De un an intreg, sarmana femeie incearca sa-si sature familia cu un meniu format doar din orez, cartofi si piine. „Cu mincarea e greu de nu se mai poate. Daca avem mincam, daca nu, nu. Ne mai da pe datorie de la magazin, cind ia barbatu-meu banii mai achitam. S-au strins deja in contul nostru 3,2 milioane lei. N-am luat decit piine, orez si cartofi, altceva nimic”, spune Silvia.
Copiii dorm in frig cumplit
Casa in care locuieste familia Ungureanu are trei camere. Ei stau insa numai in doua dintre ele. Una, cu un pat si-o soba, in care dorm parintii si copiii mici si alta, fara soba, in care isi petrec noptile copiii cei mai mari. Daca ar avea lemne, soba din prima odaie ar reusi s-o incalzeasca si pe cealalta, insa „nu avem lemne deloc. Copiii dorm asa, in frig. S-au obisnuit. Multumim lui Dumnezeu ca nu a fost nimeni bolnav si n-am stitut de pastile. I-am ferit cit am putut si pina acum, n-au avut probleme cu sanatatea. Lemne nu avem, am ars niste crengi ca sa se mai incalzeasca”, spune Silvia. Doar trei dintre copiii ei merg la scoala. Cu totii, la Scoala nr. 1 din Focsani. Cei mari, de clasa a VIII-a si a VI-a, invata dupa amiaza si s-au obisnuit sa mearga singuri spre scoala. In schimb prichindelul din clasa I nu indrazneste sa bata pe jos atita drum, neinsotit.
Ai lui n-au bani de maxi-taxi si de aceea, piticotul se trezeste in fiecare dimineata la ora sase, impreuna cu mama lui iese din casa la sase jumate ca sa ajunga la scoala la ora 7.30. „A fost o vreme cind puteam sa facem copiilor abonament la autobuz. Acum nu mai putem. Pe asta mic din clasa I il mai ia taica-su pe bicicleta cind poate. Dar cel mai des il duc eu la scoala, pe jos”, povesteste femeia. O doare inima pentru toata suferinta copiilor ei, carora stie ca n-are ce sa le faca. In afara de rechizite capatate de la scoala, pustii n-au primit de la nimeni, nimic.
„Va rog sa m-ajutati cu ce se poate”
… ne spune cu durere, Silvia. „Copiii mei n-au haine, n-au chiloti, maieu, ciorapi, n-au caciuli si nici caiete cite le cere la scoala. Si mai ales nu avem mincare”. Ea stie ca nici anul acesta nu vor avea un Craciun fericit. Pentru ca de prea multa vreme, sarbatorile reprezinta pentru sotii Ungureanu si cei sase copii ai lor, cele mai triste si mai negre zile. Ei nu mai reusesc sa fie in rindul lumii, lucru pe care-l simt si mai acut de sarbatori. „Nu mai tin minte de cind n-a mai venit Mosul pe la noi. Odata puteam pune sub brad macar citeva dulciuri. Acum nu mai avem nimic. Nici de la servici de la barbatu-meu nu a dat nimic pentru copii. N-am cu ce sa le fac brad. Daca as avea cu ce, le-as face. Cit as vrea, dar nu se poate. Nici bani de var n-am avut”, spune cu tristete sarmana femeie.
In seara de Ajun, masa familiei Ungureanu va fi goala. Sase copii vor tremura de frig si se vor intreba, cu fetele adincite in paturile reci, cu ce-au gresit asa incit nici lui Mos Craciun… nu-i mai pasa. (Laura BREANA)