Unii invatatori vind florile primite de la copii!

Uneori, pe invatatori si profesori nu e bine, vorba romanului, sa-i atingi nici c-o floare. Pentru ca floarea, acest simbol al gingasiei oferita din respect si pretuire, devine, trist dar adevarat, o masura de cistig pentru unii dintre acestia. Cunoastem cu totii cum arata raionul de flori al pietei, in zilele premergatoare inceputului de an scolar. Fiecare parinte se straduieste, dupa cit il tine buzunarul, sa-si trimita copilul, macar in prima zi de scoala, cu o floare pe care s-o ofere celor ce-i indruma pasii si ii modeleaza caracterul, pe parcursul unui an.
Diminetile inceputului de an scolar ne lumineaza sufletele la vederea atitor copii, care, alaturi de ghiozdan, duc, cu grija, spre scoala, si un buchet de flori. Nu exista femeie care, in adincul sufletului ei, sa nu fi invidiat vreodata imaginea invatatoarei care se intoarce acasa cu bratele pline de flori. Fata nevazuta a urmarii acestei zile am auzit-o, soptita, de citiva parinti si ne-a confirmat-o raidul facut de reporterii nostri, printre florariile din piata Focsaniului.
"Da, este adevarat ca unii profesori vin si ne propun sa cumparam, de la ei, florile primite. De obicei, ne abordeaza direct si vor sa ni le dea, ce-i drept, la preturi derizorii. Ma revolta situatia si consider ca e o chestie de bun simt si tine de demnitatea omului. Dac-as fi in locul lor, n-as avea acest tupeu. Le-as pune in casa, le-as da vecinilor, ori, pur si simplu, le-as arunca", ne spune una dintre florarese, Dorina Condurescu.
Daca ne gindim ca o floare a costat, anul acesta, in ajunul deschiderii de an scolar, de la 10.000 lei in sus, ne intrebam la cit ajung sa isi evalueze invatatorii, care fac asta, valoarea morala, de vreme ce despre respectul pentru buzunarul parintilor nici nu poate fi vorba?
Ana Petcu, florareasa, ne povesteste: "Mi s-a intimplat si mie sa mi se propuna lucrul acesta si m-am simtit jignita pentru toti parintii care s-au calcat in picioare, aici, acum citeva zile, numai ca sa cumpere flori. Si eu am copii si cred ca o floare ar trebui sa fie considerata o bucurie pentru cei care o primesc, nu un mod de a cistiga un ban in plus. Sa ne lase pe noi sa ne facem meseria sau, daca nu, sa renunte la catedra si sa vina aici, daca vor".
Curiosi sa aflam cum se procedeaza, din spusele florarilor am descoperit ca rar vin invatatorii in persoana. De regula, isi trimit copiii ori alte rude sau cunostinte, care, nu de putine ori, trag ponoasele pe turta lor: "Cind a venit la mine fata, cu bratul plin de flori ca sa le vinda, aproape c-am facut-o sa si le adune de pe jos. Mi-a fost, mie, rusine de rusinea ei", spune, indignat, domnul Costel, vinzator.
In sondajul nostru au fost si florari care ne-au spus ca n-au auzit, n-au intilnit si nici macar nu cred ca se poate intimpla asa ceva. Nici noi nu vrem sa spunem ca aceasta situatie este generala. Nici macar majoritara. "Noi apreciem gestul parintilor, dar, vedeti, salariile noastre sint foarte mici si uneori, la cit de scumpe sint florile, m-am gindit ca mi-ar prinde bine daca le-as vinde. Nu cred ca sint singura care am fost tentata de lucrul acesta si nu din lipsa de respect fata de buzunarul parintilor, ci datorita fatului ca nu sintem platiti asa cum trebuie", marturiseste una din invatatoarele abordate de noi, a carei identitate, din motive lesne de inteles, ne-a rugat sa n-o dezvaluim.
O floare ramine un simbol, iar oferita de un copil, devine mai mult decit atit: zimbetul inocent al unui suflet catre maturitatea ce va veni. (Laura BREANA)