Condamnat la moarte sociala

Cei care au depasit pragul virstei de 40 de ani si cauta un nou loc de munca cu greu il mai pot gasi, deoarece, din cauza pretentiilor angajatorilor, nu li se mai permite sa treaca de rigurozitatea selectiei. Pentru a pune mina pe un post, solicitantul trebuie sa treaca prin sita mai multor probe: musai vechime circa, citeva cursuri de specializare, cunostinte de operare pe calculator, limbi straine si neaparat sa aiba virsta pina in 35 de ani. Un caz asemanator este si cel al lui Aurel Tanase. El a inceput sa lucreze inca de la 17 ani, acumulind o vechime in munca de aproape treizeci de ani, din care peste douazeci de ani a lucrat ca macaragiu la o intreprindere galateana.
In urma cu doi ani, ca urmare a restructurarii activitatii societatii, Aurel a fost disponibilizat, moment in care a inceput si cosmarul lui. El spune ca a batut la usa mai multor agenti economici pentru a cersi un loc de munca, dar nu s-a "lipit" nicaieri, alegindu-se doar cu drumurile si timpul pierdut. Barbatul spune ca vechimea in munca nu a reprezentat un avantaj, cum se astepta, si considera ca patronii fac discriminari in ceea ce priveste virstele celor care se prezinta pentru a solicita un loc de munca. Cu toate acestea, datoriile pe care le-a acumulat pina acum la intretinere si electricitate se maresc pe zi ce trece, netinind cont de problemele familiei Tanase. "M-am saturat de aceasta tara, de atita coruptie, aroganta si indiferenta. Saracia in care traiesc m-a determinat sa apelez pe rind la mai multi reprezentanti ai autoritatilor locale, dar, din pacate, nu au dus la nici un rezultat. Am de gind sa ajung mai sus, pina la presedintie. Familia mea s-a afundat intr-o saracie fara scapare, singura alternativa fiind sa ma angajez. Insa, dupa cum stau treburile, nu am nici o sansa", ne-a spus Aurel. Barbatul sustine ca, desi i s-a dat cu piciorul peste tot pe unde s-a dus, nu se lasa batut, isi mai incearca norocul in continuare si ar accepta orice loc de munca, numai sa-si poata cistiga piinea de zi cu zi.
Cazul lui Aurel Tanase nu este insa unicul de acest fel. Tot mai multe persoane traiesc la limita de jos a sigurantei materiale, grija pentru ziua de miine constituind in fond, sentimentul cel mai des intilnit in inimile romanilor. Din ce in ce mai firava si mai stinsa, speranta pare gituita de cureaua strinsa dureros, pina la ultima gaura. (Georgiana MUNTEANU)