1.000 de ieseni s-au calcat in picioare pentru Agheasma Mare

„E mai tare daca iei de la inceput”
Ieri a fost Boboteaza, zi mare de sfintire a apelor, iar tigancile inarmate cu peturi de doi litri asteaptau sa prinda primele picaturi sfintite de Inalt Prea Sfintul Parinte Daniel. „E mai tare daca iei la inceput, imediat ce mitropolitul a bagat busuiocul in butoi”, spune o tiganca mai in virsta, aprobata imediat de pirandele mai tinere din jurul ei. Toate sint gatite de sarbatoare, cele mai tinere cu rochii de seara pe sub bunditele din blana sintetica si machiate cu rosu in obraji. Printre ele, ici si colo o batrinica inghetata de frig sau vreun barbat mai in virsta asteapta si ei cuminti, inca de la ora 6, sa iasa preotii afara sa sfinteasca apa. Butoaiele sint rinduite frumos pe doua siruri si impodobite cu icoane din hirtie. Impodobita este si crucea mare, din fier, ridicata pe un podium si acoperita cu crengute de brad, garoafe si stergare rosii artizanale. Incet, incet, curtea Mitropoliei se umple de credinciosi, aproape 1.000 de persoane adunindu-se la sfintirea apei. In Catedrala Sfinta Liturghie nu s-a terminat, iar soldatii jandarmi mai au timp sa mai aranjeze afara un gard ici, unul colo sub indrumarea unui ofiter tinar atent la detalii.
Tigancile isi dau coate
Intr-un colt al adunarii oamenii incep sa zimbeasca cind dau cu ochii de un pui de rrom, de vreo 8 anisori, ras aproape tot in cap, dar impodobit in crestet cu o creasta rosie ca focul in stil punk. Este un nepot al bulibasei de la Ciurea, care se roaga de tatal sau sa-i dea telefonul mobil ca sa faca poze. Afara e destul de cald, doar un vinticel mai rece ii face pe unii sa bata din picioare ca sa se mai incalzeasca. Oamenii stau inca rabdatori, dupa ore de asteptare, si rasufla usurati cind vad soborul de preoti in frunte cu Inalt Prea Sfintul Parinte Daniel coborind scarile spre podiumul de sfintire. Se string rindurile si mai aproape, iar jandarmii se asaza pe pozitie. Mitropolitul vorbeste simplu oamenilor despre semnificatia Agheasmei Mari, amintind puterile tamaduitoare ale acesteia, apoi incepe slujba. Cind mina lui sfinteste apa din vasul de argint, alti trei preoti sfintesc apa din butoaiele de plastic. De trei ori in vas, de trei ori in butoaie.Toti credinciosii sint cu ochii pe miinile preotilor, apoi pe buchetul de busuioc cu care mitropolitul ia apa din vasul de argint si sfinteste apoi si el apa din butoaie. Tigancile din primele rinduri se inghiontesc aratindu-si discret, prin semne, butoiul pe care l-au ochit ca sa ia Agheasma Mare. Este primul in care Inalt Prea Sfintul Parinte Daniel a inmuiat busuiocul.
Mitropolitul zimbeste
Soborul de preoti coboara de pe podium si ii da ocol, mergind in urma Mitropolitului care stropeste multimea cu busuiocul inmuiat in apa sfintita din vasul de argint. Oamenii incep sa strige sa fie stropiti si ei, iar pe chipul mitropolitului un zimbet larg se asterne a multumire. Preotii string in graba stergarele si icoana mare cu botezul Domnului Iisus de pe crucea de brad si se retrag in Catedrala. Cind se da liber la butoaie, din ordinea meticuloasa facuta de jandarmi nu mai ramine nici urma. Tigancile se reped spre apa sfintita, striga tare spre rudele ramase pe dupa garduri si isi fac provizii de Agheasma in bidoane de 2 sau 5 litri. Jandarmii au pierdut pentru citeva zeci de minute controlul, iar oamenii se calca in picioare ca sa fie printre primii la canea, inainte ca furtunul pregatit sa umple din nou butoaiele cu apa de la robinet.
Agheasma Mare curge nestavilita si in peturi, canite, pahare de plastic de unica folosinta, in sticle de suc, in carafe de vin sau bidoane mai mari. Fiecare cu ce a venit de acasa. Pentru cei nepregatiti, un tigan de vreo 15 ani, cu veleitati de afacerist, vinde la poarta Mitropoliei peturi goale de jumatate de litru cu 3.000 de lei. „Sint curate, curate, ca le-am spalat”, isi lauda el marfa. Musterii se ivesc si ei, mai strimba din nas, dar de nevoie ii cumpara peturile cu gindul ca Agheasma Mare le va dezinfecta ea cumva.
Crucea de brad s-a golit si ea
In citeva minute si crucea imbracata in crengute de brad si flori este despuiata, spre dezamagirea celor mai din spate, care nu au apucat si ei sa ia macar o ramurica aducatoare de noroc. Incet, incet insa, ordinea se restabileste, iar oamenii se mai linistesc. De sub butoaie insa Agheasma Mare a inceput sa ia drumul si spre pamint. Apa sfintita curge in voie pe dalele de piatra si se scurge pe scarile din spatele Catedralei. Cu ochii la butoaie si cu sticlele goale in mina, oamenii o calca fara sa stie in picioare. (Carmen MAFTEI)